AL DOILEA CÂNTEC
Cocoșul a-ndrăznit și a cântat a doua oară
Și cei ce prea adânc dormeau încă visau
Pământul n-a-nțeles nicicum cântatul de afară
Și n-au știut că el cânta atunci când ei trădau.
Nici pasărea din zori trezită prea devreme
Nu a știut de unde a –nvățat acel neînțeles poem
Cânta străin cocoșul simfonia unei teme
La moartea lui Isus Mântuitorul din Salem.
Cocoșul cântă iar în curtea mea din gânduri
Eu știu de câte ori și unde L-am trădat
El îmi citește neștiutul dintre rânduri
El știe când am spus și știe când L-am renegat.
Și nu mă doare astăzi glasul aspru de cocoș
Eu sufăr de privirea Lui neîndrăznit de bună
Cu El mă voi privi când mă voi fi întors
De El mă rușinez când faptele-mi se-adună.
La fiecare gând prin care Îl trădez de-atunci
Cocoșul cântă ca la un semn din alte galaxii
Și-atunci cobor din gânduri în propriile-mi lunci
Și plâng ca un copil la porți de veșnicii.
Aștept privirea Lui să-mi spună încă-o dată
Că n-am să plâng, de-oi plânge în zadar
Că urma spre Calvar va fi mereu, mereu călcată
Și ne va fi spre-mpărăția Lui ca ultimul hotar.
Daniel Chirileanu
Sursa: www.danielchirileanu.ro
