Ezechia
Venind la regele iudeu,
Isaia murmura cu jale:
“Asa vorbeste Dumnezeu:
Fa randuiala casei tale,
Caci vei fi dus din patul tau
Catre tarana cea din vale…”
Iar regele s-a-ntors plangand
Si-a zis cu fata la perete:
“Tu stii, Stapane drept si bland,
ca Tu mi-ai pus pe gand pecete
si c-am trait curat si sfant
si n-au fost patimi sa ma-mbete!”
Vazand Stapanul cel Suprem
Acele lacrime umile,
El, care stie ce suntem
Doar umbre pale si fragile,
i-a prelungit al vietii ghem
cu cinsprezece ani de zile.
Si daca mult s-a bucurat
De anii acestia Ezechia,
Strigati crestini in lung si-n lat
Si dati de veste bucuria!
Caci iata noua ni s-a dat
Nu cativa ani, ci Vesnicia!
Autor: Costache Ioanid
