DACĂ‚ – AI RĂ‚MÂNE – ACELAȘI…
Dacă-ai rămâne – același…,
cum ești din timp în timp
Cu inima un fagur din care curge mierea,
Și nu ți-ar fi simțirea, cum este-un anotimp,
Ce vie mi-ar fi pacea și veștedă durerea…
Dacă-ai rămâne-același,
când pari un soare-n geam,
Și vorbelor dai drumul din țarcurile minții,
De-ai pune hotărârea, cu fapta într-un ham,
S-ar stinge-atunci în mine motivul suferinței…
Dacă-ai rămâne – același,
când lupți a mă lovi
Purtând otrava urii în suflet și pe limbă,
Mi-ai face viața noapte ce nu se va sfârși;
Așa, nu fii același, încearcă și te schimbă!
Dacă-ai rămâne – același,
oricare-n drumul său
Și n-ar mai fi schimbare de gând și piept condusă,
Pe calea vieții noastre ar fi atât de rău,
Speranța din simțire ar fi pe veci răpusă…
Rămâne totuși numai știi și să scoți,
Când trebuie-același să fii, și când nu-i bine.
Nu pune carul minții la drum pe orice roți,
Principiul, fie singur, conducător în tine!
Cornel Greissing
Material preluat de la www.intercer.net
