FEREASTRA CERULUI
În Paradis păcatu-a spart
Fereastra de mărire,
Prin care cerul minunat
Se oglindea-n iubire.
Și mii de țăndări pe pământ
Căzute-n risipire.
Au stins al îngerilor cânt
Aprins de la zidire…
Cătând prin pulbere de drum,
O mână-nsângerată.
Ar vrea să-adune chiar acum
Fereastra sfărâmată.
Este Isus în chip de rob
Rănindu-și sfânta mână:
Adună inimi, ciob cu ciob.
Nimic să nu rămână.
Adâncă lacrimă de cer.
Stă gata să le spele;
Și-n orice colt, orice ungher.
Să fie scris cu stele
Apoi, din ele, mii și mii
Să facă astăzi iară
Fereastră sfântă-n veșnicii,
Cum fu odinioară…
Și astfel, cioburi, tu și eu
Prin jertfă adunate,
Vom fi din nou în Dumnezeu
Minuni răscumpărate;
N-acel vitraliu luminos
Fereastră spre mărire.
Prin care străbătând Hristos
Aduse mântuire.
Buciuman Ion
Material preluat de la www.intercer.net
