UN EDEN DE VISE
Din minunile promise
Sorbim apele nădejdii;
Fă-ne iar Eden de vise,
Fără griji, fără primejdii!
Mării, Doamne, poruncește
Să-și domesticească firea;
Munți și văi le netezește,
Ca să-Å¢i pregătești venirea!
Rupe colții cei de fiară,
Pluguri facă-se din arme,
Prunci să zburde iar și iară
Lângă-un tigru care doarme!…
Te așteaptă toți copiii,
Vie-mpărăția Ta,
Împărat al bucuriei,
Și repară dragostea!
Pe-un pământ al fericirii
Zămislit ca nou-născut
După legile iubirii,
Cum a fost la început,
Unde nu e răzbunare
Între zebre și pantere,
Între lupi și-ntre mioare,
Între lipsă și avere,
Unde cele patru vânturi
Nu adie a război,
Și rodesc în multe rânduri
Toți copacii lumii noi;
Unde zorii dimineții
Poartă râul vieții-n valuri,
Pe sub vechiul pom al vieții
Ce unește-a` sale maluri…
Vino, Doamne și ne-ajută
Să visăm așa frumos.
Vino, Doamne și ne mută
De pe globul păcătos…
Strigă floarea din câmpie
Cu petalele bolnave,
Strigă poluata glie
Și albinele firave;
Strigă apele din râuri
Și nădejdea pâlpâindă,
Lumea plină de desfrâuri,
Bucuria suferindă.
Din minunile promise
Sorbim apele nădejdii;
Fă-ne iar Eden de vise,
Fără griji, fără primejdii!
Benoni Catană, colecția „Copăcel”, Editura CARD 1996
