UN PAS MAI SUS
Când înălțimile te cheamă
De ce te pierzi în văi adânci
În pieptul tău de ce e teamă
Către seninul de pe stânci?
De ce ți-adăpi în mlaștini dorul
Ce nu pot setea potoli?
Mai sus, mai sus este izvorul
Cel dătător de ape vii
Dacă albastrul te îmbie
Cu strălucirea lui de veci
De ce-ți legi inima pustie
De-ale pământului poteci?
De lași privirea să se-ndrepte
Cercetătoare-n viața ta
Găsești și-n tine însuți trepte
Pe care să le poți urca
Un pas mai sus, lumina crește
Inundă culmile-n iubire
Un pas mai sus, aceasta este
Și dor, și țintă și menire
Benone Burtescu, Poezii, pag. 84
Material preluat de la www.intercer.net
