TOATĂ‚ CASA MEA
Doamne,
Ce minunat ai putut să fii
Când Te-ai gândit să faci o mică-mpărăție de iubire
Din bunici,
Din tată și mamă și niște copii
Sărbătoare a vieții,
I-ai adunat în jurul unei vetre,
I-ai strâns în jurul unei pâini…
Este lucrul cel mai frumos ce Å¢i-a ieșit din mâini
Și pentru cine știe să-nțeleagă,
Această minune pe care-o numim „casa noastră”
Este frumoasă numai întreagă.
Dacă ne-ar lipsi bunicii
Am fi fără glorie
Ca un popor fără istorie…
Dacă ne-ar lipsi ăștia mici
Ni s-ar stinge orice viitor
Căci noi ne auzim mereu spre cer în pașii lor…
Dacă nu s-ar mai întoarce tata
De la treburi, de-afară, pe umeri cu seninul, cu zloata
Cât de trist ar fi băiatul,
Cât de nemângâiată ar rămâne fata…
Stâlpul casei s-ar frânge
Priveliște de care și îngerii ar plânge,
Dacă mama ar pleca sau n-ar mai veni
Inima casei s-ar opri…
Frumos ne amintim de Abraam care zicea
„Eu și toată casa mea”…
Frumos ne amintim de Moise
Când repeta lui Faraon mereu
„Noi și tot ce este al nostru
Vom merge să slujim lui Dumnezeu”…
Este-nserare
Și parcă se-aud dinspre cer osanale
De ce-o fi printre îngeri atâta sărbătoare?…
Fiindcă pe pământ, un copil
Se roagă pentru sora lui mai mică
Pentru fratele lui mai mare…
Este spre miez de noapte
Dar ce bucurie o fi printre stele
De nu poate s-adoarmă niciuna dintre ele?
Fiindcă aud dinspre pământ niște șoapte
E o mamă ce se roagă cu lacrimi fierbinți
Să-i fie copiii cuminți….
E de cu zori
Dar luceferii parcă abia acum se aprind
Ca niște cerești veghetori
Lumina, garanție grăbesc să-și trimită
Spre fruntea unui tată ce în rugă
Cere să-i fie casa ocrotită….
Doamne,
Mai mult decât pentru apă și pentru pâine
Pentru ai mei care sunt
Pentru ai mei ce vor veni
Fiindcă știu că nu departe, într-o zi,
Tu mă vei întreba:
„Unde ți-e turma pe care ți-am încredințat-o?”
Iar eu vreau să-Å¢i răspuns frumos: „Doamne, iat-o”
Și Tu să-i treci pe toți la dreapta Ta….
Așa adesea mă surprind plângând de bucurie,
Visând că sunt în marea Ta împărăție
Și casa mea întreagă acolo lângă Tine…
Bunicii, cu înțelepciunea lor despre ce-i bine
Și tata, cel ce-a fost cu truda pe pământ
Și mama, cu iubirea, și frați, surori, toți sunt
Și copilașii, iată-i, pe nume noi îi chem
Că le va fi vreun rău, nu mă mai tem….
Numai de-un singur gând m-aș tulbura
Că-mi va lipsi de-acolo cineva…
De-aceea-n fiecare seară și-n fiecare zori de zi
În inimă mi-i strâng pe toți
Și-i fac mănunchi de bucurii….
Cu îngerii îi fac prieteni
Și-i plimb frumos din stea în stea
Și-i trec prin cântecul iubirii:
Ascultă-mi rugăciunea, Doamne,
Și mută-n ceruri toată casa mea.
Benone Burtescu
Material preluat de la www.intercer.net
