PORTRET PENTRU CER
Cum ar trebui s-arate
Ochiul care peste-o clipă
Va ajunge să privească
Slava Domnului Isus,
Chip de slavă-mpărătească?
Prin ce lacrimi de iubire
Se va face limpezire?
Cum ar trebui să cânte
Biruința-n văi de jale,
Limba care peste-o clipă
Va fi pusă ca să strige
Aleluia, osanale?
Vorba cum o să rostească
Pentru lumea îngerească?
Din noian de glasuri multe
Ce ar trebui s-asculte
Cel ce peste-o clipă poate
Dinspre muntele dreptății
Invitat va fi s-asculte
Vocile eternității?
Cum ar trebui să bată
Cu ce foc, cu ce iubire
Inima ce de îndată
Va începe nemurire?
Inima spre ceruri duce
Ritmul stabilit pe cruce?
Cum ar trebui să fie
Haina albă-n curăție
Pentru cel ce va începe
Sărbători de veșnicie?
Cum ar trebui s-arate
Fără pată, fără vină
Cel ce vrea cu îngeri parte
În vecia de lumină?
Fiecare, fiecare
Trebuie să treacă focul
Probelor de-asemănare
Cât Sinaiul, cât Golgota
Pentru cer înfățișare.
Doamne, de minuni eterne
Doar un ceas ne mai desparte
Și de chipul slavei Tale
Suntem încă prea departe…
Să renaștem din ruine
Rugă înălțăm spre Tine:
Fă ca-n ziua cercetării
Glasul Tău să nu condamne
După chipul slavei Tale
Chipul nostru schimbă-l, Doamne…
Benone Burtescu, Poezii, pag. 85
