P I L A T
Pilat,
Eu sunt Pilat
Cât de groaznic!
O, dați-mi alt nume.
Nu, nu vreau Pilat,
De ce tocmai eu sunt Pilat?
Ce gloată agitată din somn mă trezește.
Cu urlete, iată
mi-aduc un legat
„Condamnă-L!, condamnă-L!”
De ce să-L condamn?
De ce tocmai eu sunt Pilat?
Să-L judec; dar nu pot.
Îl știu, Îl cunosc, e nevinovat…
Ce urlet, ce strigăt!
Ah, ce pot să fac?…
Ce rea e mulțimea,
Mă rupe-n bucăți
Pe El Îl sfâșie.
Soldați n-am destui
S-o aduc la tăcere,
Ah, ce pot să fac?…
Să-L trimit la Irod, să-l judece el.
Dar nu, nu se poate.
Căci eu sunt Pilat.
Da, eu să-L condamn…
De ce tocmai eu să-L condamn?…
Să-L slobod,
Să-I dau drumul, acuma de Paști,
Mă duc să le spun…
Dar cât sunt de orbi, fără minte
Îl vor pe Baraba,
Ah, nu-i înțeleg, îl vor pe Baraba,
De ce pe Baraba?…
Aduceți-mi apă,
Aduceți-mi multă
Turnați-mi…
Dar apă,
De ce apa aceasta e sânge?…
O, mâinile mele-s pătate de sânge,
Și inima, totul…
Zadarnic încerc, nu se spală…
Nu, nu e în El nici o vină,
Dar nu pot vorbi
Cât urlă mulțimea,
La moarte, la moarte…
Nu e în El nici o vină,
Să facă ce vor, treaba lor…
Dar cum treaba lor?
Căci eu Îl condamn;
De ce tocmai eu sunt Pilat?…
Răstignit El, Isus, Împăratul…
Ce este Adevărul?
O, eu L-am răstignit…
Ba nu, nu eu, eu nu sunt Pilat,
Eu vreau un alt nume…
O, dați-mi alt nume,
Nu, nu vreau Pilat!
De vină e Iuda,
Sunt preoții, gloata,
Ei toți sunt de vină…
Ba nu, nu sunt ei
Pilat e de vină
Dar cine-i Pilat…?
Ah, eu sunt Pilat.
Da, eu sunt de vină…
Lăsați-mă, sunt obosit, plecați…
„Ce-am scris… am scris!…”
Benone Burtescu, Poezii, pag. 43
