ÎN FIECARE ZI
În fiecare zi stau de vorbă cu mâinile mele
Despre lucrurile minunate de dincolo de stele
Ne închipuim atingerea cu porțile cetății de slavă
Ne vedem parcă mângâind ca o dulce lumină
Florile din cea mai miresmată dumbravă
Din razele ce cresc pe drumurile frumuseții
Noi împletim panere
În care s-adunăm fructele pomului vieții
Și prin osanale cu îngerii-n răgaz
Noi învățăm să punem safir lângă topaz
Șiraguri să le prindem pe trepte și pe praguri
Să-mpodobim cu ele ale veciei steaguri
Și tot așa le povestesc, le povestesc
Până ce într-un gest de ardoare se unesc
Să-Å¢i mulțumească, Doamne
Că le-ai deprins cu lucrul Tău ceresc.
În fiecare zi spun ochilor mei
Despre mărirea împărăției promise
Despre armonia formelor și culorilor ei
Ca și cum strălucirile cetății de aur
Înfiorând nesfârșirea apelor albastre
Ar fi deja ale noastre
Privim norii albi desprinși parcă din cerul de glorie
Ca niște vulturi de lumină
Pe drumurile aștrilor într-o plutire senină
Trec prin fața privirilor de uimire-ncărcate
Munții cei sfinți, mărturii de adevăr și dreptate
Pe toate râurile de iubire
Se oglindesc imagini din sfânta noastră mântuire
Și așa le povestesc, le povestesc ochilor mei înainte
Până ce lăcrimează-ntr-o rugă cuminte
Un aleluia pentru că Tu Doamne îi iubești
Și îi înveți de pe acum cu priveliștile cerești
În fiecare zi stau de vorbă cu inima mea
Ca pasărea peste zbaterea puilor în cuib
Mă plec peste ea
O fac să audă cum bate Orionul în univers
Cum își transmit constelațiile viața în mers
O fac să simtă pulsul regesc al luminii
Legând nemurire de nemurire
O fac să înțeleagă cum bat în lumile nevăzute
Inima împărăției de iubire
Lângă inimile îngerilor mi-o așez
Și ascultând-o, de fericire-ngenunchiez
Doamne, îți mulțumesc
Inima mea a început să bată ceresc.
Benone Burtescu, Poezii, pag. 9
Material preluat de la www.intercer.net
