APROAPELE
Nu sânger de nimic din ce n-am eu;
Mă doare însă ce-ți lipsește ție.
Eu știu să-mi fie rău, să-mi fie greu,
Dar n-aș fi vrut și altor să le fie!
M-aș așeza la urmă, nu m-aș băga în față,
Dacă ar fi pe rând salvare să se dea.
Ceva de nu știu unde, așa parcă mă-nvață,
Să nu mai fie nimeni rămas în urma mea.
Treci tu `nainte, ție se cuvine.
Eu după tine-s mult mai liniștit
Și dacă-ți pare greu ceea ce vine,
E amândoi de-odată de pornit.
Căci nu-s puse medalii la-mpărțire,
Ci unul celuilalt de dat iubire.
Benone Burtescu, colecția „Simplități uitate, simplități de neuitat” Editura CARD
