CUPRINS:

1.    Deschidere 10/100 Mare ești Tu, Doamne!
2.    Rugăciune
3.    Poezie: Adevărul – Gabi B.
4.    Introducere: Căutăm adevărul, dar… – Gabi A.
5.    Tema I: Hristos este adevărul – Cosmin
6.    Ce este adevărul – cugetări – Ciprian + Mihai
7.    COR + COM 41/52 (de învățat)
8.    Poezie:Adevărul (Roșca)- Octavian
9.    Tema II: Vorbiți adevărul – Camelia
10.  Citate despre adevăr – Gabi T.
11.  Poezie:Adevărul (Burtescu) – Lavinia
12.  COR + COM 40 /52
13.  Experiență: Un copil drept – Gabi O.
14.  Poezie:”Adevărule” – Daniela
15.  Încheiere: Adevărul – Gabi B.
16.  Închidere 37/100 Stau pe Adevăr
17.  Rugăciune
18.  Postludiu – ieșire (repetiții!!!)

ADEVĂ‚RUL

Adevărul
se așterne oricui la picioare
dar numai cel ce pășește
desculț
îi simte puterea sfințitoare
pentru că
trebuie să pășești
pe el totdeauna
dar nu să-l calci în picioare

            Benone Cătană, Străinul din Galileea, pag. 75

Adevărul…un lucru pe atât de dorit, pe atât de controversat. Dorința de aflare a adevărului, setea cu care este căutat, pot fi sursa unor adevărate epopei. În antiteză cu el, minciuna ne surâde gingaș, dorind să ne atragă prin eternul „dar dacă lucrurile ar sta altfel?”
Dacă situația nu este „chiar” așa cum pare?

Căutăm adevărul, dar iubim minciuna, ne complacem ei fără rezerve de multe ori. Adevărul și minciuna sunt două părți opuse ale realității noastre, dar spre deosebire de a doua, adevărul nu trebuie ascuns, umbrit sau înlocuit; chiar și o simplă alterare în context, transformă adevărul în neadevăr.

Căutăm adevărul, dar aflându-l, descoperim uneori că era mai dulce neștiința și parcă am vrea să dăm timpul înapoi pentru a lăsa lucrurile „mai în ceață”, căci dacă adevărul este prea crud riscăm să devenim nepopulari, în unele cazuri chiar habotnici în ochii celorlalți și ce este mai rău, putem decădea chiar în ochii noștri. Nu vrem să stârnim „o furtună într-un pahar cu apă”, în schimb ne lăsăm noi înghițiți de furtuna nepăsării.

Căutăm adevărul, dar cum? Prin ce metode? Ne plănuim viața, acțiunile, achizițiile după voia Domnului sau deschidem o revistă și citim horoscopul, curioși să vedem dacă astrele se îndură să ne zâmbească în acea zi? Prima cale este cea ideală, ce scoate în lumină adevărul, dar a doua pune la rang înalt ghicirea și poate în unele cazuri – izolate – este ajutată de coincidență.
Totuși se pare că ocultismul câștiga tot mai mult teren în zilele noastre și dacă în urmă cu doar câțiva ani istorisirea cu Saul și femeia care vorbea cu duhurile morților ni se părea depășită, astăzi acest fapt este realitate și promovat chiar pe posturi naționale de televiziune.

Din păcate, societatea de azi nu promovează tocmai valorile morale ci…  un adevăr „îndulcit” care se dovedește a fi mai amar decât minciuna, dar care atrage pe cei ce caută un surogat realității.

Căutăm adevărul, dar știm ce e adevărul? Sau… Cine?

Programul nostru, înfățișează tocmai subiectul de care avem nevoie atât de mult: – Adevărul – iar dacă îl vom cunoaște, și îl vom trăi, ne va face liberi.        
Amin!

„Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei; veți cunoaște Adevărul și Adevărul vă va face liberi”. Ioan 8: 31.32.
Aceste cuvinte ofensează pe aceia care cred că sunt liberi și după părerea lor trăiesc într-o pretinsă libertate, când în realitate ei sunt în cea mai neagră și mai grea robie. „Adevărat vă spun, a zis Isus, că oricine trăiește în păcat, este rob al păcatului”. Ioan 8:34.

Orice suflet care refuză să se predea lui Dumnezeu este sub controlul unei alte puteri. El poate vorbi despre libertate dar este în cea mai dezgustătoare robie. Lui nu i se îngăduie să vadă frumusețea adevărului, deoarece mintea lui este robită.
Hristos a venit ca să sfărâme cătușele care țin sufletul în robia păcatului. „Dacă Fiul vă va face liberi, veți fi cu adevărat slobozi”. Vers. 36.
În lucrarea de mântuire nu există constrângere. Sub influența Duhului Sfânt, omul este lăsat liber să aleagă cui vrea să-i slujească. Noi nu ne putem elibera de robia lui Satana, dar când dorim să fim liberați de păcat și în nevoia noastră strigăm după putere din cer, puterile sufletului sunt umplute de energia divină a Duhului Sfânt și ele ascultă de poruncile voinței lui Dumnezeu.

Singura condiție prin care este posibilă eliberarea omului este aceea de a deveni una cu Hristos. „Adevărul vă va face liberi”. Hristos este Adevărul. Păcatul poate să triumfe, numai prin slăbirea minții și distrugerea libertății sufletului. Supunerea față de Dumnezeu înseamnă refacerea omului, readucerea lui la slava și demnitatea lui de om.
                            Amin !

1.    Adevărul este temelia caracterelor mari.

2.    Adevărul este soarele moralității.

3.    Adevărul este respirația vie și activă a virtuților vieții.

4.    Adevărul este o piatră prețioasă care se găsește în adâncurile prăpastiilor. – Byron.

5.    Adevărul este soarele inteligenței… puțini oameni au un fond sufletesc ca să primească adevărul și să-l mărturisească.

6.    Adevărul este un depozit ca și bogăție. Noi nu suntem decât casierii; îl strângem pentru a-l răspândi.

7.    Adevărul este cea mai veche dintre toate virtuțile.

8.    Adevărul este un apostol înaintea căruia orice Felix fricos tremură.

9.    Adevărul este o revelație a idealului, dar și o inspirație spre reașezarea idealului, un impuls continuu de a trăi idealul în viața de toate zilele.

10.  Adevărul este tot ce poate fi mai măreț, mai simplu, mai greu și cu toate acestea, mai firesc.

11.  Adevărul este primul nume al lui Dumnezeu, dreptatea, al doilea.

Efeseni 4:25 „De aceea, lăsați-vă de minciună: "Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul", pentru că suntem mădulare unii altora.”

Am cunoscut o familie, povestea cineva, a cărei mamă este una din acele femei ce strălucesc în casa lor și care n-au religia numai în gură, ci care și lucrează după ea; care nu cer din partea copiilor lor cu strictețe să iubească numai adevărul, ci care îl practică în viața lor de toate zilele. Avusesem ocazia de mai multe ori să observ, istorisea el, cum ea, mama, făcea sacrificii numai pentru a se ține de cuvânt, adică pentru a împlini făgăduința pe care o dăduse vreunui copil.
Cuvântul pe care-l rostise odată, era pentru ea ceva sfânt.
În timpul vizitei mele auzisem într-o dimineață, cum fetița de 5 ani a gazdei mele, istorisea ceva tovarășei sale de joacă și aceasta din urmă părea a pune la îndoială cele istorisite.
–    Cum știi tu că este așa? întrebă ea.
–    O, răspunse fetița de 5 ani, cu o fermă convingere, mama a spus-o!
Pentru că prietena sa se îndoia și mai departe, atunci fetița indignată sări în sus și cu obrajii aprinși, și cu ochii scânteietori, exclamă:
–    Cum, tu nu crezi mamei mele? Ea nu mi-a spus niciodată, absolut niciodată ceva ce n-ar fi fost cu totul adevărat!
Pot să zică toții copiii multe despre mamele lor:
„Mama mea mi-a spus totdeauna adevărul, nu mi-a spus niciodată, absolut niciodată ceva ce n-ar fi cu totul adevărat”?    Dar tații?   Dar… eu?
Păzește-te de mincinosul care amestecă și puțin adevăr în minciunile lui… el face ca și stăpânul său, care a înșelat pe primii părinți în Paradis.                    Amin!

Mântuitorul ne învață că nici un om care încearcă să apară ce nu este, ale cărei cuvinte nu exprimă adevărul, nu poate fi numit sincer sau adevărat. Dacă cuvintele Domnului (Matei 5: 34-37) ar fi luate în seamă, ele ar pune capăt bănuielilor rele și neplăcutelor cuvinte de rău; căci vorbind despre faptele și motivele altuia cine poate fi sigur că spune exact adevărul? Cât de adesea mândria, patima, ura personală, colorează impresia făcută. O privire, un cuvânt, chiar un accent al vocii pot fi însuflețite de neadevăr… Faptele pot fi înfățișate în așa fel, încât să dea o impresie greșită. Și tot ce trece peste aceasta, vine de la cel rău.

„Tot așa, și creștinii ceea ce fac, trebuie să fie transparent, să fie clar ca lumina soarelui. Adevărul este de la Dumnezeu…  Nu putem să spunem adevărul, dacă nu cunoaștem adevărul. Și cât de adesea se întâmplă că păreri preconcepute, scăpări din minte, o cunoaștere incompletă, greșeli de judecată, ne împiedică să avem o dreaptă înțelegere a lucrurilor cu care avem de-a face. Noi nu putem să rostim adevărul, dacă mințile noastre nu sunt călăuzite continuu de Acela care este Adevărul.” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor 3:75)
„Scepticismul poate trata cerințele Legii lui Dumnezeu cu batjocură, luare în râs și tăgăduite, spiritul lumesc poate contamina pe alții, ca să stăpânească pe cei puțini; lucrarea lui Dumnezeu se va putea menține pe poziție, numai prin marea activitate și continuu sacrificiu; totuși la sfârșitul sfârșitului, adevărul va triumfa în chip glorios.” Profeți și Regi pag. 146.
„Nici unul din adevărații credincioși nu vor fi duși în rătăcire pentru că ei ascultă glasul adevăratului Păstor și nu se duc după străini. Mărturia unuia și a tuturor va fi:
Eu mă alipesc de Hristos și de adevărul Său și mă bucur în El ca Mântuitor al meu personal. În felul acesta, adevărul va fi dus în viața practică și astfel se va răspunde la rugăciunea lui Hristos pe care a rostit-o în ajunul umilirii Sale când zicea „Sfințește-i prin adevărul Tău, Cuvântul Tău este adevărul”. Ioan 17:17
                            Amin!

Sunt mulți ani de atunci. Într-un sătuleț pierdut între colinele Iranului, în Persia, locuia o mamă împreună cu băiatul ei. Tatăl murise și mama ajunsese foarte săracă.

Băiatul se chema Selin. Într-o zi, mama văzând că n-o să-l poată ține multă vreme alături de ea, îl trimise la un unchi care locuia la Shiras, un oraș foarte îndepărtat. Până să ajungă acolo trebuia să treacă peste munți înalți și deșerturi întinse.

A plecat, împreună cu o caravană de neguțători. Când se opreau să poposească peste noapte, băiatul silitor cum era din fire, dădea ajutor servitorilor la îngrijirea cămilelor.

Într-o zi, mergeau de-a lungul unei văgăuni prin munți. Stâncile se ridicau amenințătoare de o parte și de alta înfigându-și vârfurile drept în cer, iar calea era așa de întortocheată, încât de-abia putea să vadă la câțiva pași înaintea lor pe unde trebuie să apuce. La căderea nopții se găseau încă prin părțile acestea muntoase. Tăbărâră la marginea unui pârâiaș și se culcară. Peste noapte, veniră hoții. Când Selin se trezi din somn, văzu că neguțătorii și servitorii erau legați cobză, tâlharii aprinseseră un mic foc ca să facă lumină și să se încălzească. Ei duceau pe neguțători unul câte unul la șeful lor care căuta să-i facă să spună ce au asupra lor.

În cele din urmă veni și rândul lui Selin. Dar el era așa de mic, încât șeful crezu că nu este cazul să piardă prea mult timp cu el.

–    Băiete, zise el, câți bani ai asupra ta?

–    Trei piese de aur cusute în colțul hainei mele – răspunse Selin

–    Trei piese de aur! exclamă șeful tâlharilor. Dar dacă-i adevărat, pentru ce mi-ai spus?

–    Pentru că, reluă Selin, mama mea mi-a spus să făgăduiesc trei lucruri când ne-am despărțit:

1.    să fac bine celor ce i-aș putea ajuta.
2.    să mă rog lui Dumnezeu în fiecare zi.
3.    Să spun totdeauna adevărul. Așadar, eu v-am spus adevărul.

–    Arată-mi haina ta, zise căpetenia tâlharilor.
Băiatul o aduse numai decât, el o luă, tăie colțul și ieșiră la iveală cele trei piese de aur, tocmai așa cum spusese băiatul. Apoi, șeful tâlharilor scoase din punga lui de la brâu încă trei piese de aur și le dădu pe toate șase lui Selin.
–    Coase-le pe toate la loc, îi zise el, și să faci totdeauna cum ți-a spus mama ta. Dacă aș fi avut și eu o așa mamă, n-aș fi ajuns tâlhar.

Apoi, porunci să vină conducătorul caravanei și îi zise:
–    Bagă de seamă de băiatul acesta și să ajungă teafăr și sănătos la destinație și vă voi apăra când veți trece iar înapoi prin munți. Persia are nevoie de băieți ca el: amabili, credincioși și drepți.
Present Truth

Ioan 18:38 –  Pilat I-a zis: "Ce este adevărul?"

Ce este adevărul?
Această problemă a frământat omenirea în decursul veacurilor și oamenii s-au întrebat mereu care este adevărul.
Pilat dorea și el să știe: care este adevărul?
Să lăsăm acum să răspundă Cuvântul lui Dumnezeu la această întrebare:

1."Legea Ta este adevărul". – Psalm 119:142 : „Dreptatea Ta este o dreptate veșnică, și Legea Ta este adevărul.”
Numai ce este conform Legii lui Dumnezeu este Adevăr.

2. "Cuvântul Tău este Adevărul". – Ioan 17:17 :  „Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.”
Cine este născut din Dumnezeu ascultă glasul Lui – Ioan 18:37: “Cine este din adevăr, acela aude vocea Mea”    
Acela vorbește adevărul din inimă. Psalm 15:2 : „Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu, și spune adevărul din inimă.”
"Cunoaște adevărul…" 1 Ioan 2:21 : „V-am scris nu că n-ați cunoaște adevărul, ci pentru că îl cunoașteți, și știți că nici o minciună nu vine din adevăr.”

3. Isus este Adevărul… Ioan 14:6 : „Isus i-a zis: "Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”

El este Dumnezeul Adevărului. Isaia 65:16. : „Așa că, cine se va binecuvânta în țară, se va binecuvânta în Dumnezeul adevărului, și cine va jura în țară, va jura pe Dumnezeul adevărului, căci vechile suferințe vor fi uitate, vor fi ascunse de ochii Mei."
Adevărul aduce slobozenie – libertate. Ioan 8:32: „Veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face liberi."
     Omul este prins în robia păcatului: diferite patimi, beții, fumatul, pofte, etc. Ioan 8: 33.34 : „Adevărat, adevărat, vă spun", le-a răspuns Isus, "că, oricine trăiește în păcat, este rob al păcatului.”

Vă îndemn să facem deseori această rugăciune:
– „O, Doamne, ajută-ne tuturor să fim oamenii adevărului. Fă-ne credincioși adevărați cu totul ca să auzim vocea Ta. Tu Doamne, fă-ne mai întâi să avem iubirea pentru Adevărul Tău, să cercetăm adevărul, să credem în biruința finală a adevărului și dă-ne Spiritul Tău ca să putem lucra pentru adevăr.”
                
Deci să mergem pe calea Domnului pentru a găsi adevărul, să-L acceptăm în viața noastră, să-l aplicăm prin faptele noastre, să-l grefăm în inima noastră și astfel vom avea viață, dar nu câțiva zeci de ani pe acest pământ, ci viață veșnică, alături de Cel în care nu există umbră de minciună, de păcat.
Căutăm Adevărul, dar să-L căutăm din toata inima și-L vom găsi. Cu siguranță!
Amin!

ADEVĂ‚RUL

Adevărul este
undeva între noi:
„adevărul tău”
„adevărul meu”.
Dar deasupra
oricărei ființe
ce se mișcă în iarbă,
sau zboară-n eter,
fulgeră apele
sau zbiară de foame
gândurilor sale,
a oricărei ființe
din cer
și de pe pământ,
deasupra oricărui adevăr
există izvorul
și împlinirea lui.
Ca pasărea
în cuib străin,
ca cerbul căutând ape,
iubesc clipa în care
adevărul meu va fi egal
cu adevărul tău.
Atunci vom vedea,
Adevărul.

Beniamin N. Roșca, Rodul durerii, pag. 17

ADEVĂ‚RUL

Adevărul
Nu are nevoie de aprobarea mulțimii,
El strălucește din sine
Ca soarele,
Ca sabia de foc
Pe care o învârt la porțile planetei heruvimii.

Adevărul
E ca o stâncă
De care valurile popoarelor înfuriate se sparg,
El se sprijină pe propria-i tărie
Mai înalt ca orice înălțime
Și mai cuprinzător ca orice larg.

Adevărul e un fluviu de lumină
Ce strigă-n drumul său
Că Domnul va să vină;
Ce gloate-ar putea să-l oprească din cale
Când ori încotro
Sub cele patru vânturi
El duce osanale?…

Adevărul
E ca un cer înstelat
A cărui frumusețe nu-i știrbită
De freamătul norilor de sub el în furtună.

Adevărul
Strălucește mai presus de mizeria lumii
Ca o nemuritoare cunună
Care îi caută pe cei drepți
Și pentru cer îi adună.

Oriunde ne-ar chema,
Oriunde ne-ar trimite
Sub steagul lui, mereu noi să fim primii;
Să nu ne înspăimânte gloatele ce-i sunt împotrivă;
Adevărul
Nu are nevoie de aprobarea mulțimii.

Benone Burtescu, Poezii, pag.14

„ADEVĂ‚RULE”

Adevărule,
Tu ești piatra de încercare
A sincerității și a iubirii sincere.
Tu ești piatra de kilometraj
Ce stai la marginea unui singur drum:
    Cel ce duce spre ceruri.
Tu supraviețuiești fără martori
Fiind prin Tine însuți existent.
Intersectat de multe drumuri,
Rămâi veșnic Tu.
Mulți chemați de anumite interese
Te părăsesc;
Rostind chiar în numele Tău neadevăruri.
Acordă-le har,
De vor voi cândva să se întoarcă.
Până când minciuna va mărturisi
    împotriva Ta?
Și până când numărul majoritar
Va crea adevăruri?;
Căci Tu „Adevărule” ești unul singur.
Ne e așa de greu
Aici în această lume,
Aici între noi, unde căutăm
Să Te înlocuim cu orice altceva.
Ne dă totuși putere,
Nădejdea
Că la marginile hotarului acestui pământ
Ecoul glasului tău mai curmă lacrimi
Spunând:
    „Eu vin curând. Păstrează ce ai,
    ca nimeni să nu-ți ia cununa”.

Iacob Coman, Versuri, pag. 17

Material preluat de la www.intercer.net