Ma gasesc pe banca unui parc pentru copii, invaluita in plapandele raze de soare ale unei dupa-amiezi blande si splendide in apropierea apusului. In jurul meu, ca niste fluturi cocheti, calatoresc intr-o parte si-n alta strigatele micutilor dezmierdati de zumzetul zburatoarelor si de ciripitul necuvantatoarelor ce se lafaie precum "reginele-noptii’’ in ajun de inserare. Cateva casute din lemn, strajuite de un brad inalt si foarte ramificat, se odihnesc privindu-ma cu caldura, ca o chemare inspre taramul copilariei de mult abandonate. Imi deruleaza prin minte pasaje palpitante, episoade tentante si mici amintiri ale unui trecut aproape indepartat, incarcat de frumuseti, imbalsamat cu satisfacii si-aducator de nostalgie. Ma abtin sa nu plang tocmai pentru ca m-a acoperit o pana de umbra, iar soarele putin cam incurajator si tandru s-a ascuns in dosul unui nor, amenintandu-mi parca nemultumirea clar vadita. Aerul rece care s-a lasat, ma trezeste incetul cu incetul din visul de odinioara, si-mi aminteste fara menajamente, pe fondul agitatiei clopotelor care deja au inceput sa bata, ca…traiesc pe pamant.Degeaba-ncerc sa-nnot in trecut; nu pot; nu reusesc; nici chiar in viitor! Mi-e imposibil…!
Picurii mari de ploaie ce au inceput sa cada pe pamant ca niste note stacatto pe clapele unui pian dezacordat, ma alunga-n poteca ce duce catre casa. Ajunsa pe terasa, ma opresc din mers si cu ochii impaienjeniti de lacrimile cerului, privesc la orizont sa-mi iau ramas-bun de la eternul si neobositul soare, ce straluceste mai aprins si apropiat, supraincalzit de propriile-i raze. In nuante de ros-sangeriu, se vrea sa-mi surada si-mi promite ca-n fiecare "maine" va rasari din nou sa-mi mangaie "prezentul". Induiosata, multumec Dumnezeului meu pentru SOARE, pentru declaratia de dragoste exprimata-n razele sale, pentruca-mi lumineaza cararea pe treptele vesniciei, si pentruca-mi incurajeaza pasii pe calea fericirii !
Cobor in mine odata cu sfintitul, si un gand ratacit printre miile de ganduri ma preintampina cu agreabilitate si-mi silabiseste cu o afirmatie de veste buna, ca "Isus este Soarele Neprihanirii". Ma someaza la o analogie si cu usurinta-mi dau seama de mesajul ce se vrea transmis inimii mele. Fac o corelatie-ntre SOARE si NEPRIHANIRE, si descopar ca nimic nu-i la voia intamplarii. Soarele este prietenul meu, care desi uneori arde la patruzeci de grade, in pofida vrerii mele, are un plan bine definit, prin care imi topeste firea, vanitatea, superficialitatea si…cand aceasta reuseste, trimite umbra, retrage temperatura, doar ca sa-mi cimenteze forma, forma aceea mult ravnita, a unei imitatii model : ISUS HRISTOS !
Soarele este prietenul nostru comun; asadar, expune-te prezentei sale, lasa-te condus prin cuptorul curatirii, apoi rezista la frig, spera si crede ca vei deveni desavarsit.Lupta sa-ti schimbi numele in:"SOARELE NEPRIHANIRII’’
Adina Diaconu
