O pagina de jurnal de calatorie
de Loredana Olteanu; Sursa: Intercer
Daca n-ai fost inca pana acum sa vizitezi Cele Cinci Pamanturi (Cinque terre), cu siguranta o vei face in viitorul apropiat. Merita.
In luna septembrie a acestui an am facut o frumoasa calatorie pe coasta occidentala a Italiei, taram scaldat de marea Liguriei . Cele cinci pamanturi sunt de fapt Cinci teritorii scaldate de o mare stravezie. Cand unii vorbesc despre paradisul pe pamant incep sa le dau dreptate. Nu credeam vreodata ca marea ar putea fi mai frumoasa decat o stiam. Insa m-am inselat.
Lucrul care mi-a placut cel mai mult a fost excursia cu vaporasul de la o tarisoara la alta. Briza marii, linistea, combinatia aceea intre tare (muntii) si moale (apa), intre inalt si adanc mi-au intinerit spiritul. Am inchis ochii si m-am gandit la cele mai frumoase lucruri. Un exercitiu regenerator amplificat de splendoarea creatiei lui Dumnezeu.
Cele cinci teritorii sunt legate printr-o poteca serpuita si suspendata intre mare si munte. Candva, cineva i-a pus un nume si asa i-a si ramas (la via dell amore – strada dragostei). Pe o raza de km, asemenea unui zid chinezesc poti urmari cu privirea acea ulita simpla, neamenajata pe care intr-un du-te vino trec turistii – calatori pe strada dragostei. Ce frumos ! Nici un sentiment nu este mai minunat decat cel de dragoste, sau al dragostei.
Fie ea dragoste de parinti, de copii, de iubit, de oameni, de Dumnezeu, cu totii trecem zi de zi pe ea. Omenirea a cautat mereu sa imbunatateasca metodele prin care se ofera si se primeste dragostea, sa o amenajeze (ma refer la cadru), sa o faca costisitoare, sa o reduca doar la o trecatoare placere a trupului, ….insa ea este pur si simplu : un du-te vino de la tine la mine, si de la mine spre tine, o straduta suspendata intre inaltul tau si adancul meu (sau invers), o potecuta prafuita si simpla pe care putem pasi desculti, uneori chiar zgariindu-ne. Straduta dragostei.
In Ioan 14: 6 Iisus Hristos spune despre Sine Insusi: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine". As vrea sa metaforizez putin neschimband insa sensul cuvintelor sfinte – Eu sunt Calea dragostei. Sunt acel drum suspendat intre pamant si cer, singurul pe care mergand cu rabdare, perseverenta, zi si noapte, uneori chiar descult si sangerand, poti ajunge Acasa.
Eu sunt poteca care leaga pamantul tau de pamantul fratelui tau. Singura cale pe care va puteti intalni atunci cand aveti de vorbit, de plans sau ras, cand aveti sa va daruiti ceva.
Eu, tu, el… noi suntem toti calatori. Pe ce fel de strada calatorim in fiecare zi este alegerea fiecaruia. O oferta avem deja. Este cea mai distinsa si nobila propunere. Hristos te cheama sa calatoresti pe strada dragostei prin El. Pe aceasta strada vei intalni in mersul tau un grajd al umilintei, te vei curati in apele pocaintei si vei trece prin pustia luptei si renuntarii la sine. Pe aceasta strada, flamanzi si bolnavi iti vor intinde mainile pentru ajutor. Este drumul in care cu siguranta vei intalni o multime de persoane insetate dupa cuvant. Opreste-te si rosteste-l.
Poate ca din cand in cand te vei opri in casele prietenilor sau chiar in casa ta ca sa plangi pe cei ce au adormit. Plangi? E normal, doar esti pe strada dragostei.
Spre seara cand te vei aseza la masa, e posibil ca unul dintre prieteni sa te vanda. Pana la urma urmei in dragoste se probeaza toate resursele.Da, pe aceeasi poteca poti fi si rege incoronat cu osanalele oamenilor, dar si condamnat la moarte.
Hristos te invita sa mergi impreuna cu El pe aceasta strada aventuroasa, surprinzatoare si plina de satisfactii. Tu vrei sa o faci ?
