Nu renunta sa visezi!
De Florin Lupean
De mic copil mi-am dorit sa devin cineva…ceva…undeva. Eram un pusti normal, dintr-o familie normala…un copil in care nu vedeai ceva special. Am ajuns la varsta adolescentei…o perioada fericita din viata mea…pentru ca, in acea perioada, am cunoscut pe Cineva care mi-a dat sens vietii.
Din acel moment visele mele au luat o noua directie. Daca pana atunci imi doream sa devin cineva, din momentul in care l-am cunoscut pe El mi-am dorit sa devin o unealta a Creatorului, o unealta care sa fie folosita de mana Maestrului, de Acela care a creat intreg Universul.
De atunci visele mele au devenit visele lui Dumnezeu, vise, care au capatat contur o data cu viziunea primita de la El. Am crezut atunci ca totul va fi perfect si in curand dorintele mele se vor implini … insa am constatat mai tarziu ca lucrurile nu stateau chiar asa. Mi-am dat seama ca in drumul spre implinirea viselor mele au aparut obstacole ce mi-au incetinit elanul spre tinta care o aveam. Aceaste obstacole care nu de putine ori m-au aruncat la pamant si m-au zdrobit- mi-au adus indoieli si uneori chiar lipsa dorintei de a mai continua. Am vrut sa renunt, sa devin un crestin normal, sa stau in banca mea si sa nu mai fiu altfel decat tinerii de varsta mea. Astfel am inceput sa devin normal, insa, gandul de a face ceva pentru Dumnezeu a ramas viu in mintea mea.
In drumul meu de multe ori m-am tarat, dar am continuat sa merg cu Dumnezeu . Mi-a fost greu, insa am inteles ca pentru a ajunge sa fi in voia Lui Dumnezeu, pentru a ajunge sa ti se implineasca visele, trebuie sa te lupti si sa nu te dai batut niciodata. Un om care are vise marete si vrea sa fie in voia lui Dumnezeu, va avea incercari ce il vor izbi la pamant, dar ferice va fi de acela care va trece peste incercari… pentru ca doar atunci isi va putea vedea visele implinite. Asadar nu renuntati sa visati…indiferent ce s-ar intampla, ramaneti langa Dumnezeu, pentru ca doar cu El si prin El visele voastre vor putea capata aripi.
Cu respect,
un visator
