ITI PARE BINE CA E TOAMNA?
Ma gandesc uneori la drumul pe care-l fac de acasa pana la biserica. Si imi dau seama ca e un drum plin de intelesuri si neintelesuri. Un drum plin de regrete si de nostalgii. Un drum plin de timp pierdut si de amintiri imposibil de masurat in ore.
Ma gandesc, la inceput de toamna, la fiecare frunza ce-si atinge sfarsitul promis si imposibil de evitat sub apasarea adanca a mersului meu. La fiecare pas al meu, cate una. Pur si simplu, fara sa ma intrebe daca are voie sa apara in viata mea in acel moment.
Fiecare frunza ce moare, fiecare pas al meu in drum spre obiectivul final, apasat, greu sub povara unui trup obosit. Amintiri. Nostalgii. Regrete.
Astepti intotdeauna primavara ca sa renasti, ca sa uiti tot ce-a fost amurg in viata ta. Nu va veni niciodata. Pentru ca daca ai ceva de facut, poti face si toamna.
Poti strivi frunze sub pantoful tau, in fuga ta prin viata, fara sa te uiti la ele, fara sa privesti caldaramul, fara sa-ti para rau ca materia moare la atingerea ta sau poti sa strivesti o frunza in mana ta si apoi, cand deschizi palma, sa gasesti o inima noua.
Si sa-ti para bine ca e un sfarsit pentru toate. Sa-ti para bine ca e toamna.
Cristian Manase
