Inima se zbate, doreste sa treaca de intuneric si de lumina.
Gandul ar vrea sa treaca in fantezia de dincolo de visare.
Trupul ar vrea sa se desprinda de pamant, sa zboare fara aripi.
Sa fii fulg de zapada, sa plutesti spre o imagine inghetata a pamantului. Sa fii picatura de apa si sa cazi ca speli fata unui om in suferinta. Sa-i fii lacrima si sa curgi pentru iubirea lui. Sa fii adiere de vant, ca sa racoresti. Sa treci prin lume, sa-i vezi copii, sa-i vezi suferinta si sa i-o alini. Sa fii furtuna si sa duci departe durerea din sufletul ei sau al lui. Sa-i duci gandurile departe. Sa fii durere si sa nu-ti pese ca te doare.
Sa fii zambet si sa luminezi o fata udata de lacrimi.
Sa fii frica si teama ca sa intaresti un suflet.
Sa fii suferinta astfel ca iubirea si placerea vietii sa poata fi recunoscute.
Sa fii om si sa simti toate acestea, ca sa stii ca ai trecut prin viata, traind fiecare clipa.
Ion Urse
