Daca Dumnezeu mi-ar oferi inca o bucata de viata…
de Gabriel Garcia Marquez
Daca, pentru o clipa, Dumnezeu ar uita ca nu sunt decat o paiata de carpa si mi-ar oferi o bucata de viata, fara indoiala ca n-as spune tot ceea ce gandesc dar, cu siguranta, m-as gandi la tot ceea ce spun.
As aprecia valoarea lucrurilor, nu pentru ceea ce valoreaza, ci pentru cea ce inseamna ele cu adevarat.
As dormi putin, n-as mai visa deloc, caci prin fiecare minut cand inchidem ochii, pierdem 60 de secunde de lumina.
As merge cand ceilalti se opresc, m-as trezi cand ceilalti adorm.
As asculta cand altii vorbesc, si as savura o inghetata buna de ciocolata.
As trai ca indragostit de dragoste…
Daca Dumnezeu mi-ar oferi incă o bucatica de viata, m-as imbraca simplu, aa cadea in genunchi in fata soarelui, lasandu-mi goale corpul si sufletul.
Dumnezeule, daca as avea o inima, mi-as scrie ura pe gheata si apoi aa aștepta primele raze de soare…
Ca un vis al lui Van Gogh as picta pe stele un poem de Benedetti si i-as oferi lunii un cantec de Serrat.
As stropii trandafirii cu lacrimile mele pentru a simtii durerea spinilor si sarutul rosu al petalelor.
Dumnezeule, daca as avea o bucata de viata… n-as lasa sa treca nici o singura zi fara sa le spun celor pe care-i iubesc cat de mult ii iubesc.
As convinge fiecare barbat, fiecare, femeie ca ei sunt preferatii mei si as trai ca indrăgostit de dragoste.
As demonstra oamenilor cat de mult se insala crezand ca inceteaza sa se indragosteasca imbatranind, fara sa stie ca incep sa imbatrneasca atunci cand inceteaza sa se indragosteasca!
I-as da aripi unui copil, dar l-as lasa sa invete singur sa zboare.
Cand ma vor pune in cutie…
I-as invata pe batrani ca moartea nu vine odata cu batranetea, ci cu uitarea.
Am invatat atat de mult de la voi, oamenilor! Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe culmi, fara sa stie ca adevarata fericire consta in felul in care escaladezi muntele.
Am invatat ca atunci cand nou-nascutul strange pentru prima data, in pumnul lui mic, degetul tatalui, il cucereste pentru totdeauna.
Am invatat ca un om nu are dreptul sa-l priveasca pe un altul de sus decat atunci cand trebuie sa aplece pentru a-l ajuta sa se ridice.
E adevarat ca am invatat multe de la voi, dar nu-mi vor folosi la mare lucru deoarece, atunci cand ma vor aseza in acea cutie, vai!, voi fi mort.
Romania literara, decembrie 2000 – trad. Nina Apetroaie
