Arta de a pretui
de Danut Alexandru Jercan;
Sursa: Intercer
In fiecare dimineata Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca inima inca bate, ochii inca vad, urechile inca aud iar mainile si picioarele inca ma ajuta sa-mi indeplinesc misiunea.
Putea fi si altfel…
Dar lectia “invata sa pretuiesti” nu se intelege asa de usor. Din pacate nu prea te nasti cu aceasta inclinatie. De regula, omul nascut in pacat, intra in sfera obisnuitului si trece peste evenimente majore dar si peste lucruri marunte fara sa observe miracolul de fiecare zi…
Mare pacat!… Personal, am invatat lectia pretuirii destul de greu si inca lucrez… Mai este pana la definitivare.
Cand am preluat actualul District, venind totusi dintr-o zona de oras, la tara, mi-am zis:
“Ce drumuri! Parca toate drumurile rele s-au strans la mine in District! Multe, foarte multe gropi… Din cauza lor mergeam cu 20 km la ora. Noroi!… Ce noroi!… Pe ploaie, nu poti merge in unele locuri decat pe jos, inarmat cu cizme de cauciuc, si chiar sapte kilometri!… Pe zapada la fel… Greu!.. parca mi-as fi dorit o zona mai usor accesibila… Si lectia pedagogica a lui Dumnezeu a sosit o data cu ploaia… acea ploaie care uita sa se mai opreasca:
“Si a dat ploaia… au venit suvoaiele…” si multe drumuri au fost distruse si podurile de piatra s-au daramat… a venit apa si le-a luat… si nu era un altul pe rau nici mai sus, nici mai jos…
Tare mult mi-as fi dorit macar acele drumuri rele, cu gropi, dar pe care puteam totusi merge in District… acele poduri rele, ca cele situate pe drumuri comunale si judetene, dar peste care puteam trece apa fara sa raman in albie si fara sa fiu tras de cai pe mal… dar cine nu pretuieste ce are…
De curand, o alta lectie pedagogica trimisa de Marele Profesor…
Poate ca permisul de conducere a ajuns sa para ceva banal… Un act, acolo si el, printre alte acte dar interesant: incepi sa-i intelegi adevarata valoare abia atunci cand nu-l mai ai, din diverse motive… Fie ca ai incalcat o lege a circulatiei, fie ca un politist bolnav de zel ti-l retine ca sa-si faca “norma”, fie se schimba Codul Rutier si ca sa mai ai permis trebuie neaparat sa dai examen, adica sala, unde trebuie neaparat sa stii ce lungime trebuie sa aiba sfoara cu care legi un animal in cazul in care il cari pe un drum public!!!…
La prima vedere nu e o drama… Dar stii ce inseamna sa fii pastor, sa trebuiasca sa mergi in district… dar cum sa urci la volan fara permis?.. O, ce mi-as fi dorit permisul!… Promiteam atunci ca o sa merg la limita inferioara dar numai sa … merg!…
Si asa, azi putin, maine putin, de la banalele probleme cotidiene si pana la adevaratele valori morale, spirituale, de ordin divin sau chiar de ordin civic, trecand prin diverse examene, inveti sa pretuiesti…
Eu sunt dispus sa fac lucrul acesta, chiar daca uneori simt ca nu mai rezist…
Te intreb, frate de suferinta sau prieten necunoscut care treci prin diferite experiente si nu le intelegi sensul: n-ai vrea sa parasesti zona “obisnuitului” si sa intri in Scoala lui Hristos?
Sunt sigur ca vei afla raspuns la toate framantarile tale, stresul va disparea iar tu vei invata sa pretuiesti toate lucrurile… Minunea va consta in faptul ca iti vei incepe fiecare dimineata spunand:
“Doamne, Iti multumesc pentru ca inima inca mai bate, ochii inca vad…”
