Psalmul lui Daniel

Totdeauna cand ne gandim la cartea lui Daniel, in mintea noastra este o imagine clara a continutului capitolului al doilea: visul lui Nebucadnetar, cu uimitoarea descoperire si talcuire pe care doar Daniel i-a putut-o oferi. Nu in mod intaplator evanghelistii renumiti ai bisericii noastre isi incep seriile de evanghelizare cu Daniel 2.
De curand am descoperit insa ceva foarte frumos in capitolul acesta, si anume Psalmul lui Daniel. Va invit sa cititi Daniel 2, 20-23.
In primul rand am remarca faptul ca in momentele critice in care se aflau cei patru tineri credinciosi, acestia se roaga impreuna! Au constituit o grupa de rugaciune unita. Au avut un subiect de rugaciune bine definit. Stiau pentru ce se roaga. Si s-au rugat cu credinta deoarece Il cunosteau pe Dumnezeu, au avut si in trecut experiente frumoase cu acest Dumnezeu minunat.
In al doilea rand as sublinia atitudinea lui Daniel atunci cand se trezeste dimineata, dupa ce Dumnezeu ii descoperise visul imparatului.
Primul gand al lui Daniel, trezindu-se dimineata, a fost acela de a aduce multumiri lui Dumnezeu pentru promptitudinea raspunsului Sau. Acest imn, acest psalm al lui Daniel, este o exclamatie de lauda la adresa lui Dumnezeu. De observat ca Daniel multumeste lui Dumnezeu inainte de a avea confirmarea din partea lui Nebucadnetar ca era visul pe care il avusese. Deplina incredere!
Acest mic psalm poate fi modelul de multumire. Nici un cuvant nu se repeta. Fiecare rand inalta maretia lui Dumnezeu. Atitudinea lui Daniel este mica: SOLI DEO GLORIA.
Sa retinem faptul ca, desi Dumnezeu descopera lui Daniel visul, acesta nu-si asuma aceasta cinste, ci considera pe toti ceilalti ca fiind in mod egal cauza raspunsului divin. Din toate acestea se degaja caracterul mobil al acestui barbat al credintei si slujiri.