"Pamantul era pustiu si gol; peste fata adancului de ape era intuneric, si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor." Geneza 1:2
"Ma uit la pamint, si iata ca este pustiu si gol, ma uit la ceruri si lumina lor a pierit." Ieremia 4:23
Cand rostesc "pustiu si gol", in mod reflex, mintea desfasoara inaintea mea panorama imensitatilor nisipoase spulberate de vant si netulburate de viata – suprema intrupare a nimicului, aici, pe pamant. Desi cenusiul lor si fiorul de prea singuratate ma inspaimanta, nimicul nu este acesta! Nimicul este ce a fost inainte de creatiune si ce va fi dupa retragerea prezentei Creatorului. Intre cele doua momente dezolante insa, este viata deplina pentru ca este Dumnezeu!
Dragul meu, stiu ca uneori te simti "pustiu si gol", ca uneori esti strain si singur si te doare. Crede-ma, nimicul nu este acesta! Nimicul este ce a fost inainte de interventia Lui in viata noastra si ce ar fi daca El S-ar retrage vreodata. Viata mea si a ta au fost pustii si goale pana cand L-am cunoscut pe El! Dumezeu a fost taria unui alt inceput pentru noi si de atunci a pornit sa creeze in fiecare, din nimic, viata Sa. Daca El S-ar retrage, numai iminenta intoarcerii la nimic s-ar misca amenintator pe deasupra apelor tulburi ale vietilor noastre.
Pastreaza de acum bogatia si prospetimea unei vieti autentice pastrandu-L pe Dumnezeu! Pastreaza de acum principiul fundamental al vietii care transforma lipsa de sens in sensuri tot mai adanci ale bucuriei de a trai pentru El, pentru veci!
