Ce faci cu diamantul tau?
Citeam undeva acum un an sau doi ca astronomii americani au descoperit o stea care este cel mai mare si mai valoros diamant descoperit pana acum in Univers. Diamantul ceresc, care are un diametru de 4000 de kilometri, este situat in constelatia Centaurus. Corpul astral este clasificat oficial drept o “pitica alba”, adica miezul unui soare stins, iar echipa de astrofizicieni americani care a descoperit diamantul glumeste si afirma ca le-ar trebui un bijutier cu o lupa de marimea Soarelui pentru a clasa aceasta bijuterie.
Astronomii banuiau de mult ca piticele albe se cristalizeaza, dar doar de putin timp au intrat in posesia unor echipamente care sa le permita verificarea acestei ipoteze…
Nu e extraordinar? Si daca ne gandim bine si incercam sa ne imaginam infinitul lui Dumnezeu, cate asemenea pietre mai sunt! Dar cine sta sa le numere? Pierduti in universul nostru, inghesuiti in carapacea zilnica, intre familie, slujba, meschine placeri si necazuri de tot felul, uitam de marele nostru diamant, mai de pret decat toate pietrele pretioase, pentru care Insusi Dumnezeu a platit… uitam de propriul nostru suflet.
Hei, oameni buni, nu-i asa ca suna interesant “un diamant de patru mii de kilometri”? Dar v-ati gandit vreodata ca sufletul acesta pe care-l ducem cu noi, schimonosindu-l si ingropandu-l in noroiul inconjurator, aruncandu-l in fiecare zi inainea porcilor placerii vinovate, biciuindu-l cu regrete, sau cu vise mincinoase, sufletul acesta care nici macar pe bolta cerului nu se afla, ci in mine si in tine, in fiecare dintre noi, e nemasurat mai de valoare decat toate diamantele de patru mii de kilometri?
Domnul Isus a lasat aceste frumuseti, iar ochii nostri, chiar dotati cu telescoape, nu vad mai nimic (si cand vad cate ceva, se mira!)… Cand El a suferit cum numai Dumnezeu putea suferi, cu ganduri care la mintea omului nu s-au suit si cu gemete pe care urechea noastra numai cand va fi ca a Lui, le va percepe, pentru pietre a suferit?
Sunt atatea diamante in cer… Pentru diamante a lasat El cerul? Nu pentru mine? Nu pentru tine? Nu pentru acest suflet “amarat”? Acele diamante uriase nu-s decat pavajul Noului Ierusalim unde S-a dus sa ne pregateasca loc.
Fiindca sufletul e diamantul pe care El il doreste.
“Fiule, da-mi inima ta”. Acesta este diamantul nostru pe care El il cauta. Ce faci, omule, cu diamantul tau?
(autor: Ionatan Pirosca)
