Ce este omul ?

01. Ce este omul?

   Suntem oameni. Totuși ne este atât de greu să ne răspundem la întrebarea: "Ce este omul?". Această greutate este determinată și de faptul că ea poate fi o întrebare a întrebărilor…

1. Cum se privește omul în suferință?
     Iov 13,25
OMUL DESPRE SINE
a) Pentru filozofi
   "În tinerețe: un semn de întrebare pentru viitor, la maturitate: o paranteză a trecutului, la bătrânețe: un semn de exclamație cu privire la trecut." (M. G. SAPHIR)

2. Cum acceptă omul starea sa efemeră?
Ps. 102,11
"… adormiți (oamenii) plini de imaginile edenului pierdut, cerșetori orbi pe pragul unui palat sublim a cărui poartă e închisă." (L. BLOY)

3. Comparându-se cu divinitatea, care este părerea omului despre sine?
    Ps. 90,3-6
   "… vis al unei umbre și umbra unui vis" (M. EMINESCU)
a) Pentru arheologie: o fosilă;
b) Pentru medicină: un caz clinic;
c) Pentru justiție: un număr de dosar.
   Această clasificare pare mai degrabă să complice lucrurile și să dea dreptate unui gânditor (Boroja Y. Nessi) care spunea: "L-am despicat pe om într-o mulțime de minciuni și adevăruri din care nu mai știm cum să-l înjghebăm la loc".

4. În ciuda aspectelor pline de slăbiciune ale omului, care este originea sa?
   Geneza 1,27
   Cert este că în formularea unui răspuns despre om, putem avea diferite puncte de plecare. De exemplu, pentru Platon punctul de plecare este spiritul universal, ideea absolută. De aceea ideea de ființă umană este reală, în timp ce ființa umană nu este decât o reflectare a acestei idei. Pentru creștin însă, punctul de plecare este Dumnezeu. "La început Dumnezeu…" (Geneza 1,1). Pentru că Dumnezeu este, eu exist.
OMUL PENTRU DUMNEZEU – COROANA CREAÅ¢IEI

   Nici un sistem de gândire nu poate rezolva întrebările esențiale umane fără să-l recunoască pe Dumnezeu în caracter. Atunci când El se descoperă oamenilor ca o persoană creatoare înțelegem totodată faptul că El se face cunoscut prin relație cu ființele create. (Geneza 12,7; 17,1; 18,1; 26,24; 35,1; Exodul 3,1-2.6; 1Samuel 3,21; 1Împărați 3,5; 9,2; Ieremia 31,3; Fapte 23,11; 1Ioan 2,28). Crearea omului este miracolul uimitor al lucrării lui Dumnezeu. Structura și funcția oricărui sistem al corpului uman este o minune a înțelepciunii și puterii sale. Omul ca o coroană a creației este:

5. Cum îl vede Dumnezeu pe om?
    Geneza 1,26-27
   Omul nu este nici un accident cosmic, nici produs al evoluției, ci rezultatul direct al voinței lui Dumnezeu. Noțiunile chip și asemănare acordă omului demnitate și specificitate, o valoare unică. Deși omul este materie (Geneza 2,7) el este deasupra materiei, (Geneza 1,28). Și cu toate că este după chipul lui Dumnezeu, el nu este Dumnezeu. De aceea, când cineva dorește să fie ceea ce el nu poate fi, intră deja în domeniul răului.

Hotărârea lui Dumnezeu de a-l crea pe om după propriul Său chip dovedește că natura Sa este lipsită de egoism și în același timp descoperă generozitatea dorinței sale de a da viață unor ființe care pot fi părtașe la "puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava și lauda" Lui (Apocalipsa 5,12).

6. Cum este omul în legătură strânsă cu Dumnezeu?
Psalmistul David vorbește despre conceperea sa în pântecele mamei sale. Acesta este un miracol al lui Dumnezeu ce se repetă la nașterea fiecărui copil. Gîndiți-vă la corpul uman alcătuit din 1000 de miliarde de celule. Ascultați-vă inima, această "pompă" care face să circule sângele de 600 de ori pe zi în tot trupul; în 50 de ani această circulație are loc de 10.950.000 de ori! În medie pompează de 100.000 de ori pe zi, cam 8 tone de sânge, prin cei 100.000 de km de artere, vene și capilare.

   Cercetați-vă urechea în care 24.000 de capete de nervi se unesc și se îmbină laolaltă spre a conduce știrile la creier. Sau priviți-vă ochii: uitați-vă în oglindă și observați banala clipire. S-a determinat că zilnic clipim de 15.000 de ori. Frecvența clipirii este în funcție de sarcinile pe care le rezolvă omul. Astfel, cei angajați în activități exclusiv vizuale, ca de exemplu găsirea ieșirii dintr-un labirint, trasarea unei linii printre alte două linii paralele, clipesc mai rar. O persoană care citește o carte clipește de cinci ori pe minut; dacă întreține o conversație clipește de două ori mai repede. Când se răspunde la întrebări puse de o altă persoană, frecvența clipirilor crește. S-a dovedit că fiecare clipire are loc în momentul crucial în care încetăm să privim și începem să gândim.
   De aceea, analizând miracolul fiziologiei umane nu putem să nu spunem: "Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!" (Numeri 23,23).

7. Cum este omul în comparație cu alte ființe create de Dumnezeu?
    Ps. 8,5
   Îngerii sunt ființe superioare omului. Chiar dacă nu apar în raportul creațiunii ei sunt ființe create (Psalmii 148,2-5; Coloseni 1,16); au o putere de distrugere fantastică (2Regi 19,35), slujesc (Matei 4,11; Evrei 1,14) și se închină Creatorului lor (Evrei 1,16; Isaia 6,1-4).

8. Care este privilegiul oamenilor?
    Ps. 100,2; Ps. 45,11; 1Cronici 29,11
   Deși omul a fost făcut "cu puțin mai pe jos decât îngerii" totuși este și privilegiul nostru, al oamenilor să slujim (Apocalipsa 22,3) și să ne închinăm Celui ce este "mai presus" de noi (Apocalipsa 14,7).

9. Ce a oferit Dumnezeu omului la creațiune?
    Ps. 8,2
   În plus, ca oameni "mai pe jos decât îngerii" am fost "încununați cu slavă și cinste". Cuvântul ebraic "cabod" (slavă) se traduce prin "a fi plin". Oamenii din vechime care călătoreau mult se întorceau adesea (acasă) plini de daruri (Geneza 13,2; 24,10.53; 31,1). Aceste daruri sugerau slava unui om: împodobirea, onoarea, strălucirea, aprobarea, lauda. Slava lui Solomon consta în parte din aurul, hainele, caii și carele sale. Dar la ele se adaugă și înțelepciunea (Matei 6,28-29; Eclesiastul 2,4-9; 2Cronici 9,1-9). În ce constă slava omului astăzi?

"Prin încercări și necazuri, slava lui Dumnezeu se descoperă în cei aleși ai Săi" (Cugetări de pe muntele fericirilor, pag. 31). Alături de slava Sa (caracterul), Dumnezeu a pus și cinstea. Ea implică onestitate, loialitate. În Psalmul 2,12 expresia "dați cinste Fiului" a fost tradusă de K.J.V. cu "sărutați pe Fiu". În trecut sărutul între împărat și supușii săi însemna loialitatea vasalului către stăpânul său. Astăzi cinstirea capătă valențe cosmice (2Regi 19,18; Apocalipsa 14,7; Romani 1,18-21). Nu poți cinsti pe stăpân dacă nu-i ești loial (Luca 22,47-48).

În mod similar Dumnezeu i-a dat omului cinste în sensul că i-a dat stăpânire (Geneza 1,26.28). Coroana de slavă și cinste este un simbol al poziției regești a omului. Ea arată autoritatea de a guverna, de a conduce. La modul ideal așa cum Dumnezeu conduce și stăpânește, tot așa și omul are stăpânirea planetei Pământ. Adam nu era decât un vicerege al Creatorului… Adam trebuia să domnească în calitate de supus al lui Hristos… (Hristos Lumina Lumii, pag. 117).

10. Deși prin păcat, omul a pierdut multe din calitățile sale, care este unul din scopurile jertfei lui Isus?
Prin păcat cununa de slavă (caracterul) și stăpânirea ne-a fost răpită. Dar dorința Fiului este "să ducă pe mulți fii la slavă" (Evrei 2,10). Când va veni "în slava Sa" (Matei 25,31) vom "căpăta cununa care nu se poate veșteji, a slavei" (1Petru 5,4).

Atunci, filozofia divină, "mai înțeleaptă decât … filozofia… după datina oamenilor…" (1Corinteni 1,25; Coloseni 2,8) ne va trezi în fața Edenului recâștigat și ne va transforma din "cerșetori orbi" la o "poartă închisă" în moștenitori sprinteni ce intră în Eden pe poarta "Frumoasă" (Fapte 3,1-10 – Replică la cugetarea lui Leon Bloy, prozator francez).

Atunci, pentru arheologia Domnului Hristos vom fi fosile… vii, scoase prin jertfa Sa "din groapa pieirii, din fundul mocirlei" (Psalmii 40,2) prin "săpăturile" din palmele Sale! (Isaia 49,16).

   Atunci, pentru medicina Marelui Medic omul nu va mai reprezenta un caz clinic ci un pacient "pe deplin sănătos" (Fapte 4,10). Principalele probleme rezolvate de Marele Medic în Spitalul său de Urgență (Biserica Sa) vor fi următoarele secții:
•   Obstetrică – nou născuți – nașterea din nou (1Petru 1,23);
•   Cardiologie – transplant de inimă (Ezechiel 11,19);
•   Oftamologie – orbirea (Apocalipsa 3,18);
•   Dermatologie – Lepra (Leviticul 13,13; Leviticul 14; Matei 10,8; 1Ioan 1,9);
•   Neuropsihiatria – Mânia, posomorârea feței, cerbicia (Efeseni 2,3; Romani 12,2; Fapte 7,51; Tit 3,5; Fapte 6,15).

Atunci, pentru justiția cerească omul va fi un număr la dosar soluționat de Avocatul Apărării (Daniel 7,8-10. 13-14; Zaharia 3,1-5; 1Ioan 1,2) și de Judecătorul cel Drept (2Timotei 4,8) prin sentința din Apocalipsa 22,11, sentință rămasă definitivă (Matei 24,35).

Epilog
"Ce este omul ca să-ți pese atât de mult de el…?" "Sunt doar un om". O scuză pentru păcat… "Sunt cineva!" O pretenție… Totuși, simplul fapt că sunt om este suficient pentru a arată că:
1. Dumnezeu ne-a făcut și aceasta arată grija Sa. Îi aparținem Lui.
2. Ne-a creat cu puțin mai prejos decât Sine. Ca să ne poată proteja.
3. Avem slavă și cinste ca El. Să-L putem reflecta.
4. Ni se arată prin Fiul Său. Să ne iubească.
5. Vom fi cu El pe tron. Să domnim ca regi.
6. Vom vedea fața Lui. Ca să-I zâmbim.
7. Vom fi cu El pe veci. Să-L iubim.

CE ESTE OMUL?

Ce este omul…? Un ghem de grijuri…dorinti…framantari…Un puf de papadie purtat de vant, traversand atatea tinuturi si trecand prin tot felul de momente critice…furtuni si secete…pace si razboi…iar apoi dispare in vazduh…! Incotro se indreapta numai cel ce-l poarta stie…

Ce sunt eu…? Cine sunt…? Ce rost am…?…Sunt un suflet tesut din armonii divine…un suflet strans legat cu funia iubirii lui Dumnezeu…o farama de vis captusita intr-un trup de carne…! Cred ca rostul meu este sa imi pregatesc sufletul pentru vesnicie…cred ca am primit acest trup de carne pentru a invata ce inseamna suferinta,durerea,infrangerea…dar de asemenea pentru a cunoaste bucuria,iubirea,sinceritatea,biruinta…!Cat mister se ascunde in toate acestea!

Stau si ma gandesc la mine…la tot ce a fost pana acum si la tot ce va fi de acum incolo…Incerc sa fac un rezumat al faptelor si a gandurilor mele…un rezumat al infrangerilor si a biruintelor,insa pare a fi tare dezechilibrat bilantul dintre ele…par a fi mai multe infrangeri decat biruinti !

Ma vad intre doua repere: unul, in urma mea, trecutul…celalalt, innaintea mea, viitorul. Pare ca ma aflu undeva spre mijloc, insa cine stie daca nu am trecut deja de el…! Inapoia mea sunt asternute atatea lucruri…fapte…ca niste inscriptii pe niste suluri vechi adunate intr-o biblioteca imensa…Ce multe suluri sunt acolo…! Imi pare ca vad pe cineva rasfirandu-mi filele trecutului meu…!E cel in grija caruia i-au fost date aceste inscriptii.O fiinta fara chip…cu straie de lucire cristalina…mainile nu i-i le vad insa il aud cum rasfoieste filele sulurilor…Deasemenea imi pare ca il aud vorbind…oare ce spune? Si cu cine vorbeste…? Parca ii spune…”Stapane…”….insa ceea ce spune Stapanului despre mine sunt atatea fapte rele…!Doar ici colo cate o fapta demna de o lauda…!Ce sa fac acum? Mi-e atat de rusine…!

Chiar acum sunt prinsa intr-o capcana pusa de inamic in drumul meu…Ce pot face acum?Fara putere…lovita de batjocorile celui rau…suferind si tanjind dupa libertate…ce pot face eu in starea aceasta…?Chiar si trecutul ma invinuie condamnandu-ma la pedeapsa…!Cu fata in lacrimi si sufletul plin de durere suspin si tremur…de teama…de ciuda…de durere…!Imi pare ca nici plansul nu imi e sincer…parca am ajuns o papusa in ghiara inamicului…Ce pot face?Nu ma pot dezlega…sunt prinsa si legata cu niste lanturi grele si negre,murdare….pe hainele mele,odata albite,acum lasa pete adanci…si tot mai multe…!Parce ca,cu cat ma zbat mai mult pentru a scapa din lant,cu atat legaturile sunt mai puternice si tot mai stranse…Daca voi continua sa ma zbat voi ajunge sa imi pierd suflarea…Ce pot face…? Ce pot face…?…Aceeasi intrebare ma cuprinde,repetand-o….! Acum imi astept sentinta! Stiu ca nu am vegheat destul…sunt vinovata de orice am facut gresit! Nu mai am scapare…pedeapsa ma asteapta!

Incet imi ridic privirea adancita in palmele manjite de noroi si rugina, de pe lanturile ce ma strang…privesc la sulurile trecutului meu…Acum sunt rasfoite de Stapan…o fiinta cum nu am vazut vreodata…cu hainele tesute din lumina soarelui cu sclipiri orbitoare de diamanturi…vocea Lui e atat de duioasa si lina…la auzul vocii Lui sufletul iti e mangaiat…Mainile Lui sunt atat de albe…insa par a fi ranite…da…parca au fost strapunse de niste cuie…picioarele Lui au aceleasi rani!Priveste spre mine…!Ohh,eu imi plec privirea…nu-l pot privi!E prea stralucitor…ma orbeste…!Imi plec din nou capul si lacrimile navalesc pe obrajii mei ca o avalansa…!Astept sa-mi vorbeasca aspru…sa imi spuna ca merit aceasta pedeapsa….!..Intr-adevar o merit…chiar mai mult de atat…!Insa ii aud vocea blanda intrebandu-ma…”Ce vrei sa-ti fac?”…”Doamne,te rog,elibereaza-ma!Ma strang atat de tare lanturile acestea…nu mai pot rezista…!”…din nou vocea blanda imi vorbeste…”Dar de atatea ori te-am ajutat…ti-am dat sfaturi…de ce ai fost neglijenta in privinta lor?”…”Oh,Doamne,am fost amagita…!Sunt atat de slaba,Doamne…sunt atat de slaba…! Te rog,ajuta-ma!”….si cu vocea ragusita repet aceleasi cuvinte…”…sunt atat de slaba…te rog,ajuta-ma!”…Lacrimile imi inunda fata oprindu-mi vorbirea…!Sunt atat de fierbinti incat simt cum parca fata mi-i se aprinde…dar nu le pot opri…! Inima mea e plina de durere…simt cum parca se sfasie in hohot de plans…! Si cu ultimile puteri rostesc din nou…”Te rog, ajuta-ma…!”

…Dupa un timp de liniste aud niste pasi indreptandu-se spre mine.Nu am curaj sa privesc sa vad cine vine…astfel imi innec suspinul si astept…Se apropie tot mai mult…Aud alti pasi care par a se indeparta intr-o goana…apoi din nou liniste….

Fluieratul vantului se aude in jocul frunzelor din jurul meu.Pe umarul meu simt o mana calda…apoi,vocea blanda imi vorbi…”Oh,draga mea,de-ai asculta mereu ceea ce iti spun,nu ai ajunge in astfel de stari…!Trebuie sa lasi ca inima ta sa raspunda glasului Meu…Eu iti vorbesc tot timpul!Nu te-am lasat nici o clipa singura…dar tu…de multe ori nu vrei sa Ma asculti!Oh,draga mea…te iubesc atat de mult incat sunt gata sa fiu cu tine in cele mai grele momente din drumul tau…doar sa nu ma alungi…Eu nu ma pot impotrivi alegerilor tale.Te las sa alegi singura,nu te oblig,insa nu uita dragostea Mea intotdeauna a fost gata sa te primeasca!Chiar si atunci cand iei decizii de una singura, Eu veghez asupra ta si nu ingadui sa ti-i se piarda sufletul pentru ca el este al Meu…! E un dar de la Tatal Meu pentru tine!Niciodata sa nu uiti ca te iubesc si te voi iubi…pentru ca esti a Mea!Am platit un pret pentru tine…!”…ce cuvinte minunate…Caldura mainii Lui a patruns in tot trupul,incalzindu-ma…iar sufletul imi este inundat de o pace pe care nu o pot explica in cuvinte…! Incet lanturile reci se rup…ce usurare…!Simt cum suflarea patrunde din nou inauntru…pulsul din nou e calm…!Acum mana aceea calda ma ridica…!Incet da la o parte toate legaturile…!Ce minunat…!Ce bucurie…!In cateva clipe am fost din nou in picioare!Privirea imi este inca in jos…mi-e atat de rusine de mine..de slabiciunea mea…nu pot privi in ochii Lui…!Dar…in ciuda temerii mele ma arunc in bratele Lui si incep sa Il strang cu putere…tot mai tare…fara sa scot un cuvant…!Din nou lacrimile se preling pe obrazul meu udand haina Domnului…transformadu-se in faramituri din diamanturile de pe haina Lui.Ce pace…ce bucurie…ce in siguranta ma simt in bratele Lui…!!!

Apoi, dupa un timp de liniste ii spun Domnului…”Oh,Doamne,ce as putea face?cum as putea sa las intotdeauna inima mea sa te asculte numai pe Tine?…Imi doresc atat de mult sa nu mai plec din bratele Tale…!!!Ma simt atat de bine aici…cu Tine…!Insa inamicul meu e viclean si istet…sigur va incerca sa ma pacaleasca din nou…si din nou…!Oh,Doamne,te rog…nu ma lasa de aici…nu mai vreau sa merg mai departe…te rog,ia-ma cu Tine…!Mi-e teama ca Te voi dezamagi din nou!Nu vreau sa patesc aceleasi lucruri!…Ce sa fac?..Doamne,ce trebuie sa fac?…”…intrebam pe Domnul in timp ce Il strangeam tot mai tare…! Apoi vocea Lui blanda imi vorbeste din nou…”Stiu ca ti-e greu…stiu ca inamicul incearca sa te doboare la orice pas..stiu toate acestea…! Insa drumul tau nu se sfarseste aici…! Te-am asezat aici pentru ca am un plan cu tine! Mai sunt cativa pe care trebuie sa intalnesti…vor fi persoane care te vor insoti o perioada…persoane care vor imparti cu tine bucuria,tristetea,durerea…Nu te-am lasat sa fi singura in acest drum…Desi Eu sunt mereu cu tine,stiu ca iti lipseste ceva asemanator tie….! Am pregatit atatea binecuvantari pentru tine…! Mai sunt inca oameni carora vreau sa le vorbesc prin tine,cu ajutorul tau…! Vreau sa comunicam mai mult…vreau sa vorbesc cu tine mai des….sa te indrum…sa te intaresc…sa iti dau certitudinea prezentei Mele in viata ta…!Existenta ta are un scop…! Trebuie sa inveti inca multe lucruri…!!! Eu am nevoie de rod! Esti pusa intre oameni pentru ca acolo este nevoie de viata…Este nevoie de rod…! Vreau ca atunci cand va veni momentul de a sfarsi acest drum sa nu fi cu mainile goale…Doresc ca cununa ta sa fie plina de pietre scumpre…si anume de roadele ce le vei acumula in aceasta calatorie…! Voi fi cu tine…insa nu uita ca nu te oblig! Daca si tu vei ramanea sub protectia Mea atunci vei fi mereu inconjurata de siguranta…!Nu vei avea de ce sa te temi!…Oh,draga Mea,…fiinta Mea mult iubita…uite…uita-te in fata…deja te asteapta una din binecuvantarile ce ti-i le-am pregatit…! Priveste…!”