"Mai mult se cade a defaima orice lucru decat timpul. Cine a pierdut aurul il mai poate castiga, cine si-a pierdut timpul, nu-l mai poate castiga niciodata." Sf. Augustin
Timpul este un concept ciudat. Este greu de definit dar foarte usor de folosit. Se poate scurge alene sau poate zbura. Este statornic si mereu la indemana si totusi poate fi… risipit.
Intr-o epoca in care nimeni nu are timp de pierdut, putem intelege de ce este important sa folosim acest bun cu intelepciune. Astazi directorii executivi din lumea afacerilor iau parte la seminarii avand ca tema organizarea si eficientizarea folosirii timpului si putem gasi cel putin o duzina de carti pe tema aceasta. In aceasta lume in care timpul devine marfa de contrabanda, fiecare dintre noi… vanam secunde. Avem impresia ca timpul care alta data ne prisosea a ajuns acum la limita si parca zilele devin ore si minutele se transforma in secunde.
In ciuda luptei noastre cu timpul, ne permitem sa avem momente de trandavie sau clipe in care nebunia omeneasca ne rapeste ratiunea si uitam de acest dar nepretuit. Spiritul profetic ne face constienti de faptul ca "timpul nostru apartine lui Dumnezeu. Lui ii apartine fiecare clipa si datoria noastra cea mai sfanta pe care o avem este de a o folosi spre proslavirea Sa. Despre nici unul dintre talantii incredintati noua, El nu ne va cere socoteala mai amanuntit decat de timpul nostru."
Cand folosim timpul cu intelepciune avem un beneficiu pentru toata viata, dar daca nu ne planificam cu intelepciune acest dar, putem avea mari probleme. Viata este de prea mare importanta ca sa fie absorbita de lucruri vremelnice si pamantesti, iar omul sa fie invartit ca intr-o morisca de griji si temeri cu privire la lucruri care sunt de interes vesnic. Suntem indemnati in Efeseni 3:16 sa rascumparam timpul, dar timpul risipit nu mai poate fi NICIODATA recastigat. Nici o clipa nu o putem rechema. Singurul mod de a ne mai putea rascumpara timpul, este folosirea constiincioasa a aceluia care ne-a mai ramas, devenind conlucratori cu Dumnezeu in marele Sau plan.
Singurul moment care ne apartine este acesta, este prezentul pe care suntem chemati sa-l folosim pentru a grabi timpul. Stim cu toti ca in cer nu plange nimeni, dar daca ar putea plange, fericitii ar face-o numai pentru timpul pe care l-au pierdut pe pamant. Fiecare clipa nefolosita pentru Dumnezeu inseamna un suflet pierdut pentru vesnicie.
Acum este timpul sa ne unim fortele si cu ultimele puteri sa lucram pentru mantuirea semenilor nostri; sa intindem bratele pentru a salva ce a ramas de salvat si sa ne indreptam cu pasi repezi spre venicie.
Sa grabim timpul… sa implinim misiunea si sa ajungem acolo unde putem in ecourile vesniciei sa spunem: S-a sfarsit!