Iov 1:2
“Era in tara Ut un om care se numea Iov. Si omul acesta era fara prihana si curat la suflet.El se temea de Dumnezeu si se abatea de la rau”.
Ce caracterizare minunata! Sa fii
-fara prihana
-curat la suflet
-sa te temi de Dumnezeu
-sa te abati de la rau
Toti am dori sa poata spune Domnul si despre noi asemenea lucruri.
Iov avea si insusiri spirituale atat e frumoase, dar era si foarte bogat din punct de vedere material.
Iov 1:3
“Avea sapte mii de oi, trei mii de camile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de magarite si un foarte mare numar de slujitori”.
Mai rar asa ceva!
Un om bogat si atat de credincios! Intr-adevar, o raritate!
Nici nu ne inchipuim ca ar fi posibil sa existe si in vremea noastra un asemenea om…
Si cu toate ca era un om asa de sfant, Dumnezeu a ingaduit sa vina atatea nenorociri peste el.
Si au venit unele dupa altele…
Iov 1:15,16
“A venit la Iov un sol, care a zis:”Boii arau si magaritele pasteau langa ei. Si s-au aruncat niste sabeeni asupra lor , i-au luat, si au trecut pe slujitori prin ascutisul sabiei….Pe cand vorbea el inca, a venit un altul si a zis: “Focul lui Dumnezeu a cazut din cer si a aprins oile si pe slujitorii tai. Si i-a ars de tot.
Pe cand vorbea el inca, a venit un altul si a zis:”Niste haldeeni, insirati in cete, s-au aruncat asupra camilelor, le-au luat si au trecut pe slujitori prin ascutisul sabiei.
Pe cand vorbea el inca…”
Pe cand vorbea el inca…
Asa au tot venit nenorocirile, una dupa alta, ca valurile marii, fara sa-i dea ragaz sa-si revina dupa cea dinainte, pana cand, din atatea bogatii, a ramas fara nimic. Mai mult de-atat, i-au murit si toti copiii. “A venit un vant de dincolo de pustie si a lovit in cele patru colturi ale casei. Casa s-a prabusit peste tineri si au murit[1:19].
Si totusi, dupa atatea nenorociri, Iov n-a zis decat: “Domnul a dat, si Domnul a luat,-binecuvantat fie numele Domnului!”, desi a suferit mult, caci “si-a sfasiat mantaua, si si-a tuns capul.Apoi, aruncandu-se la pamant, s-a inchinat.
Iov a dovedit ca toate aceste calitati ce i-au fost atribuite, au fost reale.
Iov 2:10
“In toate acestea, Iov n-a pacatuit deloc cu buzele lui.”
Intr-adevar a fost un “om fara prihana si curat la suflet, care se temea de Dumnezeu si se abatea de la rau.”
Tactica diavolului este aceeasi si astazi.
El ne paraste si pe noi Domnului, asa cum il para si pe Iov.
Iov 2:9
“Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui , si tot ce este al lui?”
Apoi, dupa toate nenorocirile care au navalit peste el, diavolul gaseste totusi inca ceva de comentat:
Iov 2:5
“Piele pentru piele !Omul da tot ce are pentru viata lui. Dar ia atinge-Te de oasele lui si de carnea lui, si sunt incredintat ca Te va blestema in fata”.
Dumnezeu ingaduie Satanei sa se atinga si de corpul lui, imbolnavindu-l cu “o buba rea, din talpa piciorului pana in crestetul capului”.
Dar, dupa toate acestea, Iov isi pastreaza credinta. Chiar si sotia lui vrea sa-i ruineze aceasta credinta, dar el ramane statornic mai departe.
Sa ne intrebam si noi, ce atitudine avem , atunci cand si peste noi , necazurile vin valuri-valuri?
Putem spune ca si Iov”Domnul a dat , Domnul a luat, binecuvantat fie numele Domnului?
Sau ne razvratim si ne certam cu Dumnezeu?
Am cunoscut o femeie pe care Dumnezeu a lovit-o cu nuiaua, pentru a o atentiona asupra modului ei de viata.
Desi cunostea voia Domnului, n-a vrut s-o implineasca in viata ei. Dumnezeu a ingaduit sa vina peste ea necazuri; i-a murit sotul, a avut probleme mari cu unul din copii, un baiat, apoi i-a si murit o fata.
Dar dupa fiecare necaz, ea s-a departat si mai mult de Dumnezeu, s-a indarjit si si-a impietrit inima tot mai mult.
A devenit o persoana rautacioasa, razvratita si nemultumita ,cu care abia mai poti schimba cateva cuvinte, dar nicidecum despre Dumnezeu, de care nu vrea sa mai auda.
In schimb, un credincios plin de dragoste pentru Dumnezeu, trecand si el prin multe necazuri, a devenit si mai credincios.
A fost inchis pentru credinta ani multi, in regimul trecut, timp in care si familia lui a avut multe de indurat din aceasta cauza.
Unul din copii i s-a imbolnavit si, desi boala s-a mai ameliorat, a ramas cu urmari ale bolii; are nevoie sa fie ingrijit de altcineva-de cine altcineva, decat de tatal sau iubitor?
Desi a imbatrinit si are si el probleme de sanatate, a ramas acelasi om, la fel de vesel, plin de ravna pentru Domnul,gata sa inteleaga si sa ajute pe altii, fara ca el sa solicite ajutor, desi ar avea nevoie. Totdeauna , cei care stau in preajma lui, sunt inviorati, intariti. Ai totdeauna ce sa inveti de la el, desi el ramane totdeauna smerit.
Desi traieste modest, dintr-o pensie mica, are in suflet o imensa bogatie, din care daruieste tuturor.
Simti totdeauna o placere deosebita si o bucurie sa stai de vorba cu acest batranel firav, dar cu un suflet urias. De fiecare data ramai imbogatit sufleteste, si o pace adanca, ce pare a iesi din el, te patrunde.
Cu el se implineste atat de bine cuvantul Domnului Isus, care zice:”Din inima lui vor curge rauri de apa vie”!
O, de-am fi toti asemenea lui si asemenea lui Iov, sa crestem sufleteste, cu fiecare necaz , ori probleme care vine peste viata noastra!
Tu cum reactionezi cand treci prin necazuri?
