1Corinteni 11.32: …suntem pedepsiti de Domnul, ca sa nu fim osanditi odata cu lumea.
Cand esti in suferinta, cauta solutii si nu vinovati!
Iata intrebarea, vorba lui Shakespeare aceasta este intrebarea a fi sau a nu fi…vinovat. Pe umerii cui apasa povara vinovatiei? Cine este vinovat pentru toate durerile, suferintele, neplacerile, inconvenientele din viata ta. Si spui strigand: Cine-i vinovat pentru: durea mea de masea, salariul meu microscopic, spondiloza mea cervicala, problemele cu copilul cel mic, cresterea pretului la uleiul de floarea soarelui, ruperea pivotului de la masina, incalzirea globala, caderea parului meu, ridurile de pe fata mea, singuratatea mea, moartea persoanei pe care am iubit-o, cancerul meu, diabetul meu… cine este vinovat?
Aici incepe cautarea unui suspect iar primul pe lista este chiar Dumnezeu. Am mostenit prostul obicei de-a da vina pe Dumnezeu de la stra-strabunicul nostru Adam care prins fiind ca a pacatuit se eschiveaza spunInd: Doamne nu eu sunt vinovat, femeia pe care TU mi-ai dat-o e vinovata. O acuzatie prin ricoseu, adica: Tu m-ai insurat Doamne, eu eram un burlac convins.
Al doilea pe lista poate fi oricine de la vecinul de la etajul unu pana la presedintele tarii, absolut oricine.Unor parinti le-a murit in mod tragic lunile trecute cel mai mic copil. A murit subit fara ca cineva sa-si poata da seama de cauze. A fost jale mare. Au trecut de atunci cateva luni. Ce au facut parintii intre timp? Au facut o lista de vinovati. Primul pe lista e chiar bunica copilului (care in realitate este o femeie credincioasa). De ce tocmai ea? Pe motiv ca ar fi facut vraji pentru omorarea propriului nepot. Altfel spus acea bunica credincioasa care si-a crescut patru copii in Biserica, e o satanista sub acoperire. Poate va intrebati cum au ajuns oamenii acestia la o asemenea concluzie traznita. Simplu, le-a fost sugerata de un individ ce se autodefineste ca fiind mesagerul Domnului. Ma intristez cand vad cu cata teama si respect il trateaza unii crestini pe Diavolul. Cat de naivi pot fi crezand ca Divolul ar avea puterea, asa de capul lui, sa faca si sa desfaca ceva in viata unui crestin. Ma intristez inca o data cand vad cu cata usurinta aruncam vinovatia propriei suferinte pe tot felul de povesti fanteziste cu vrajitori.
Nu incetez sa ma minunez cand vad ce explicatii stupide gasim noi oamenii pentru suferinta noastra, evident intodeauna altii sunt de vina. C S Lewis spunea ca suferinta e portavocea lui Dumnezeu ca ea este modalitatea prin care El striga la noi oamenii atunci cand nu vrem sa-I auzim vocea. Altfel spus atunci cand suferim ar trebuii sa ne facem un inventar, un proces de constiinta, si sa ne intrebam: ce vrea oare Dumnezeu sa ma invete din incercarea aceasta? Ce vrea El sa schimb in viata mea? Dar noi nu, noi cautam mai departe vinovati.
Parintii carora le-a murit copilul si azi cauta un vinovat si nici o secunda macar nu s-au gandit sa-si faca un proces de constiinta.
Cine este vinovat pentru suferita noastra?
Intodeauna altii poarta teribilul stigmat al vinovatiei, altii: vrajile facute de dusmani, strainii, parlamentarii, vecinul alcoolic, parintii, copiii, natura, mediul In care am crescut, masina care venea din sens invers, guvernul, profesorii, ploaia, ninsoarea, poleiul, canicula, Diavolul cu ingerii lui, prietenii…etc. pana la infinit.
Ce ironie ca nici macar o clipa, nu ne trece prin cap sa ne uitam in oglinda.
