Ce ciudata aceasta sala de tron! Nu are perdele la geam! Si curtezanii nu sunt imbracati in catifea! Si in loc de un sceptru de aur, Regele are in mana o crenguta! Ce ciudate sunt zgomotele din aceasta curte regala! Vite mugind, o mama cantand usor, un bebelus plangand… Povestea Regelui ar fi putut incepe oriunde. Dar ce curios! A inceput intr-un staul. Il vezi? Apropie-te de usa si uita-te pe geam. El a sosit! Este aici!
Zgomotul si fosneala au inceput mai devreme decat de obicei in micul orasel. Pe masura ce noaptea lasa loc zorilor, oamenii umpleau strazile. Vanzatorii se asezau la colturile celor mai aglomerate strazi. Proprietarii magazinelor isi deschideau usile pentru cumparatorii ce se anuntau. Copilasii se trezisera deja din cauza cainilor care latrau si a magarusilor care protestau si ei cum puteau impotriva poverii ce o aveau de carat. Proprietarul hanului se trezise mai devreme decat majoritatea locuitorilor orasului. Mai ales ca hanul era plin si toate camerele erau ocupate. In curand musafirii aveau sa se trezeasca si munca va incepe.
Ma intreb cum a fost in acea dimineata conversatia de la micul dejun. S-o fi discutat despre sosirea pe inserate a unui cuplu, despre tanara insarcinata de pe magarus?… Poate… Poate cineva a adus in discultie subiectul. Sau poate ca au fost doar una din multele familii care au fost respinse in seara aceea si nimeni nu se mai gandea la ei. Si oricum cine avea timp sa se gandeasca la ei cand in oras era asa mare forfota? Imparatul Augustus facuse o mare favoare orasului Betleem cand decretase recensamantul. Cine sa-i mai bage in seama cand asa o oportunitate “lovise” orasul? Ma indoiesc ca ar fi discutat despre sosirea tanarului cuplu sau despre sanatatea fetei. Erau prea ocupati. Ziua de lucru urma sa inceapa si se anunta a fi plina. Erau prea multe lucruri care trebuiau facute, pentru ca cineva sa se fi oprit si sa se gandeasca ca IMPOSIBILUL tocmai s-a intamplat.
DUMNEZEU A INTRAT IN LUME IN CHIP DE COPILAS… Cu toate acestea, daca cineva din intamplare ar fi dat peste acel mic staul de la marginea Betleemului ar fi avut parte de o scena tare ciudata. Grajdul mirosea urat, cum de altfel toate grajdurile miros. Mirosul de urina, balegar, vaci si oi iti strapungea narile. Pamantul era tare si fanul putin. Potcoave de cai atarnau din tavan si un soricel tocmai se strecura pe langa margine. Nu exista un alt loc mai umil si mai josnic in care s-ar putea naste un om, decat acesta. Intr-o parte sta un grup de pastori. Stau in tacere asezati pe podea, cu o privire perplexa, uimiti si oarecum speriati. NoaPtea lor tocmai fusese intrerupta de o explozie de lumina din cer si o simfonie a ingerilor…
Da… Dumnezeu merge la cei ce au timp sa-L asculte, iar in acea noapte a mers la niste simpli ciobani. Langa tanara mama, sta tatal ingrijorat. Nici macar nu-si mai aduce aminte cand a fost ultima data cand a stat jos. Si acum ca emotiile au mai trecut, Maria si bebelusul sunt sanatosi si stau culcati in paie, Iosif se sprijina de peretele grajdului, iar pleoapele ii sunt tot mai grele. Cu toate acestea multe lucruri sunt inca neclare. Misterul evenimentelor petrecute inca il mai framanta. Are multe intrebari, dar nu mai are energia de a se lupta cu ele. Ceea ce este important este ca Maria si bebelusul sunt bine. Pe cand este gata sa adoarma, isi aduce aminte numele pe care ingerul I-a spus sa i-l puna copilului: Isus… “Ii vom pune numele Isus”
Maria in schimb este treaza. Cand o privesti te uimeste in primul rand tineretea ei. Este doar o adolescenta. Acum este mama. Durerea a fost eclipsata de bucurie si uimire. Se uita la fata copilului ei. Fiul ei! Domnul ei! MAJESTATEA SA! In acest moment al istoriei, persoana care intelege cel mai bine cine este Dumnezeu si care este lucrarea sa, este o adolescenta asezata in paie, intr-un grajd mirositor. Nu-si poate dezlipi ochii de la El. Cumva, Maria este constienta ca Il tine in brate pe insusi Dumnezeu… “Deci acesta este El!” Isi aminteste cuvintele ingerului: “Imparatia Lui nu va avea sfarsit!” Il priveste. Nu arata ca un Rege. Fata Lui este rosie si zbarcita. Strigatul Lui, desi puternic si sanatos, este totusi strigatul neajutorat al unui copilas. Si este total dependent de ea. Viata lui este in mainile unei adolescente.
Majestate in mijlocul pamantescului. Sfintenie in mijlocul mirosului si murdariei. Divinitatea intrand in lume pe podeaua unui grajd, prin pantecul unei adolescente, in prezenta unui tamplar si a vitelor. Maria atinge fata copilului. “Ce lunga a fost calatoria Ta!” Acest copil lasase in spate Universul. Zdrentele ce-I tineau acum de cald, inlocuiau haina eternitatii. Ieslea inlocuise tronul. Si ingerii, heruvimii, fusesera inlocuiti cu niste ciobani. In tot acest timp orasul vuieste. Vanzatorii nu stiu ca Dumnezeu ii viziteaza in oras. Hangiul nu ar crede niciodata ca L-a trimis pe Dumnezeu afara in frig. Iar oamenii ar alunga pe oricine ar incerca sa le spuna ca Dumnezeu sta in bratele unei fete intr-un grajd. Sunt prea preocupati ca sa se opreasca macar sa reflecteze la aceasta posibilitate.
Cei ce au ratat venirea Majestatii Sale in lume nu au ratat-o din cauza rautatilor si a crimelor lor, ci din cauza ca au fost prea preocupati cu problemele vietii lor. Ce putin s-a schimbat lumea in 2000 de ani, asa-i?
Reflecteaza:
Te-ai gandit vreodata ca grajdul in care s-a nascut Iisus simbolizeaza lumea noastra? Ca mizeria din grajd sunt faptele noastre? Ca asta este ceea ce noi am putut sa-I oferim lui Dumnzeu si El a acceptat…
De fiecare data cand intri intr-un grajd de abia astepti sa iesi afara, sa te intorci la tine in casa unde este curat si miroase bine. Ceea ce a avut Isus in cer a fost mult mai mult decat avem noi in casele noastre si totusi el ne-a iubit atat de mult incat a petrecut 33 de ani in grajdul lumii noastre.
Te-ai gandit vreodata ca Dumnezeu ne-a iubit atat de mult incat si-a lasat viata in mainile unor oameni simpli, si a devenit DEPENDENT de ei?
Ca sa fie cu tine, Dumnezeu a acceptat ceea ce nici tu nici eu n-am fi acceptat… A inceput prin a dormi prima sa noapte intr-un grajd, in paie, langa oi, si a sfarsit prin a-si da viata pentri tine!
Anul acesta nu uita:
Nu deveni atat de ocupata cu pregatirile de sarbatori incat sa ratezi cel mai important moment: cel in care Dumnezeu sacrifica totul pentru a se apropia de tine!
