• Home
  • Despre noi
  • Resurse biblice
  • Link-uri
  • Contact

Cercetati Scripturile

Portal de resurse biblice

Ești aici: Acasă / Resurse biblice / Meditatii / Meditatii despre pocainta / Vino acasa !

Vino acasa !

martie 30, 2011 By Site Editor

Vino Acasa !

Autor : Vasile Malinas . 
 
Fiecare dintre noi cautam un rost al existentei noastre. Diferenta este ca unii au gasit secretul implinirii aici, iar altii lupta sa ajunga acasa! Acasa poate fi aproape sau departe, aici sau acolo, in Spania, Italia, sau toata Europa, sau dincolo de ocean, in Tara Libertatii .

Acasa poate fi o casa, o familie, un prieten, un iubit sau o tara. Acasa poate fi un ideal, o credinta, sau chiar Dumnezeu. El este casa noastra ,, Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine. In casa Tatalui meu sunt multe locasuri. Daca nu ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi .

Crestinii se roaga pentru un glorios advent ,,Si iarasi va sa vina sa judece vii si mortii ,,advent glorios, maret si aproape! Eu si cu tine avem in acea tara un loc. Isus se va intoarce cat mai repede ,,este la usi, chiar la usi, sa ne ia acasa. Acasa, in casa Lui este locul cel mai luminos, fara umbre, imitatii sau iluzii. Este cel mai maret si mai uimitor loc in care as dori sa intri si tu sa locuiesti pentru Vesnicie acolo. Chiar tu …cel care citesti aceste ganduri.

Vino Acasa !

Undeva, aproape sau departe, fiecare ne construim cel putin in minte idealuri, visam o casa, o slujba, o familie, poate o relatie stabila cu cineva care sa ne intelega, o masina etc…E bine sa ai de toate: si casa, si slujba, si familie, si casa, dar nu este de ajuns doar atat. Isus ne cheama acasa, la casa noastra pregatita de El, acolo sus in ceruri. El face case, el pazeste case, locuri de case, el construieste prin relatii case, case de viata vesnica, pentru vesnicie. De ce mai vrei aici pe pamant o casa?
 
Plecam, venim, si uitam ca Cineva face o casa acolo in ceruri, acolo unde hotii, molia si rugina nu exista! Vino Acasa! si daca pe drumul spre casa ajungi la rascruce, daca unul sau altul iti taie calea, si te imbie la vale, nu asculta. Nu renunta, ci urca spre cer. Acolo este casa noastra, casa ta, casa mea. Urca spre cer cu rabdare, umilinta si curaj. Urca spre Casa Noastra cu speranta, credinta si statornicie.

Priveste dincolo de ce se poate numi aici bogatie, si urca mereu spre cer, spre adevarata casa, casa de margaritare asezata pe fundatie din cele mai rare si scumpe pietre. Deschide ochii si prinde curaj. Acolo este loc si pentru tine, si pentru tata, si pentru mama. Mai ai aici jos pe acest pamant prieteni, cunostinte si amici ? Ajuta-i sa gasesca si ei drumul spre adevarata casa.

Vino acasa !
 
Ma gandesc la barbati si femei care au plecat de acasa.  Abel a plecat de acasa, Iosif a fost vandut de cei din casa,  Naomi si Rut, Estera care a intrat in casa imparatului, Ieremia a fost luat din casa, David a vrut sa construiasca o casa, Solomon a zidit o casa (templu) Ilie a fost luat de pe drum si dus spre casa, Moise a gasit o casa, Enoh este acasa.
 
Mesajul meu pentru tine este scurt  *  Vino si tu Acasa !
 
 
( Razboaie si vesti de razboaie, cutremur, ape mari si inundatii, oameni amestecati cu noroaie au ramas fara casa, fara prieteni, familii distruse au ajuns un nimic. Ingerii sfarsitului te asteapta si pe tine. Te iubesc, te vegheaza, te ajuta, te someaza, te incurajeaza, te avertizeaza! … nu renunta, vino acasa!  Si nu uita: mesajul meu este scurt. Il repet. Este mesajul Cerului, al lui Isus. "Vino acasa!"
 
Vasile Malinas (in drum spre casa ! )
Madrid – Cluj Napoca 20 Iulie 

Din categoria: Meditatii despre pocainta

Lori Balogh - Dincolo de Orizont

Vino acasa !

iulie 20, 2010 By Site Editor

VINO   ACASĂ‚


CUPRINS:

1.    Deschidere 358
2.    Rugăciune
3.    COR: Ce pace solemnă
4.    Poezie: Bine ați venit
5.    COR: În fața TA
6.    Introducere
7.    Poezie: De întâlnire
8.    Poezie: Cunosc un drum
9.    COR: 84 CS Te cheamă Domnul
10.    Tema I: O fotografie a dragostei
11.    Poezie: Fără de tine
12.    COR: Undeva peste noapte
13.    Tema II
14.    COR 87 CS Să-i deschizi
15.    Poezie: La ușa inimi azi bate
16.    Tema III
17.    Poezie: Întâlnire cu Isus
18.    COR: Tată azi te rugăm
19.    COR+COM 257
20.    Încheiere
21.    Poezie: Vino
22.    COR 85 CS Dulcea chemare
23.    Închidere 70
24.    Rugăciune
25.    COR: Rămâi cu noi
26.    Postludiu – ieșire

BINE-ATI VENIT

„A bătut la ușa care dădea în pridvor;
și o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e.
A cunoscut glasul lui Petru; și de bucurie,
în loc să deschidă, a alergat înăuntru, să dea de veste
că Petru stă înaintea porții.”

Bine-ați venit! Vă așteptam.
Parcă-ndoială-n inimi prinse
Acum când totu-i ruginit,
Și candelele-aproape că se stinse,
Doar gândurile noastre duse-mpinse,
Ne lasă să vă spunem cald: Bine-ați venit

Bine-ați venit!
Sub aripile casei noastre,
Voi călători ce ne-ați adus
Cuvinte dulci, fără de spus,
Å¢esute pentru-aducere aminte:
De veșnicia îmbrăcată în veșminte sfinte

Să nu uitați noi vă rugăm,
Nici chiar o slovă
Ci spuneți totul despre țara noastră, țara mea,
Vom ști să-ngenunchem pe malul râului de viață
Și însetați, stropii de veșnicie îi vom bea.

Ce minunat și ce frumos,
Câtă candoare?
Din pomul vieții adiind
Cădea-vor frunze
Chiar pe rana ce ne doare

Când sub ocrotirea serii, șuvițele de
întuneric se împleteau ca o plapumă moale
acoperind pământul:

Au bătut la ușa care dădea în pridvor; și niște frați au venit să vadă cine e. Au cunoscu glasul lor
și de bucurie au alergat să dea de știre că iubiții noștri
musafiri sunt în Templu.


INTRODUCERE

Din calendarul vieții s-au scurs luni, ani…
Ne mai amintim primăvara senină, când soarele ne încălzea inima și ne adăpa sufletele cu optimism, sub ocrotirea dulce a Tatălui.

Acum… e toamnă. Frunzele pălesc spre galben. Curând și ultimele raze se vor ascunde și viața dispare…

Pe același prag ca ultima dată, inima neliniștită a Tatălui caută cu dor după dumneavoastră. Dragostea Lui neschimbătoare vă prețuiește nespus de mult. Umbra crucii Sale nu se depărtează de la dumneavoastră. Sunteți copilul Lui, născut și răscumpărat cu durere.

"VINO ACASĂ‚…" E glasul după care tânjiți în adâncul sufletului. El vă cheamă și vă vrea în brațele Sale, acolo undo vă este locul!

Noi, frații dumneavoastră, slabi, cu regrete pentru stângăciile și greșelile noastre, v-am pregătit pragul de sărbătoare în biserica dragostei dintâi, ne bucurăm că ați venit împreună cu noi la programul special, de împăcare cu Dumnezeu și unii cu alții.

Ne rugăm pentru dumneavoastră, cu bucuria că distingeți glasul care vă repetă; chemarea:

„CAUTĂ‚ DE VINO CURÂND, ÎNAINTE DE IARNĂ‚.”


DE   ÎNTÂLNIRE

A vrut cerul să ne-adune
Într-un ceas de rugăciune
Ne-a dat cerul întâlnire
Într-un cântec de iubire
Lângă Cruce, lângă Lege
Inimi, inimi să ne lege
Ne-a strâns cerul laolaltă
Pentru-o treaptă mai înaltă
Dintr-o clipă de-mpreună
Să ne crească veste bună
Unul, noi și dumneavoastră
Chip într-o fântână-albastră
Oglindire de vecie
Într-un strop de armonie.

A vrut cerul să ne-adune
Azi, aici într-o minune
Să ne-ntindem mâini de pace
Care nu s-or mai desface
O frăție așa fierbinte
Ca-n aducerile-aminte
Rază peste rază pusă
Golgota să fie spusă
Din adânc străluminare
Spre-ale slăvilor hotare
Totul – gând care ne duce
Spre Isus murind pe cruce
Totul, cântec și rostire
Despre marea Lui venire
Ne-a vrut cerul un mănunchi
Strâns în al iubirii trunchi
Într-un strop de bucurie
Pregustări de veșnicie

Doamne, voia Ta să fie!

CUNOSC   UN   DRUM

Cunosc un drum între pământ și cer
Și-așa-s de fericit că îl cunosc
În fiecare zi alerg pe el
În fiecare zi cu Domnul mă-ntâlnesc

Și-alerg în zori
Căci știu că El m-așteaptă
Apoi pornim spre sus
Și mâna mea-n puternica Lui dreaptă
Îmi e tărie pentru înc-o treaptă
Și-mi e de ajuns
Căci la cetatea slavei
Aș vrea s-ajung până-n apus

Și-aștept o zi
Când pe-acest drum vom fi departe
Departe de pământ
De cer aproape
Ca la un pas
Când Domnul îmi va spune
Ca lui Enoh cel drept
E cer-așa de-aproape
VIN ACAS!


TEMA   I
O   FOTOGRAFIE   A   DRAGOSTEI

Privesc fotografii…Fotografii de demult, pline de semnificații… Care merită oare să fie arătată? Acum, despre care să vă vorbesc? Încerc să găsesc vreuna în care să deslușim ceva comun, în care amintirile să se împletească… Ale voastre, cu ale mele. Cele mai ai multe sunt cu mine, așa că le pun de-o parte! Iată-i pe prietenii mei. Îi cunoașteți? Desigur, prea puțin! Orașul (satul) meu natal? Nu, e departe, și, în plus, nu e și-al vostru!

Dar, despre…? Iată-l! Asta e cea căutată! Îngălbenită de vreme, cu urmele degetelor mele pe ea, e poza mea preferată! Se vede un drum care vine de departe, și nu știu încotro se duce. La dreapta, o casă… mare, înaltă, frumoasă. În spatele ei, în depărtare poți observa câțiva oameni lucrând. Sunt și niște cămile și niște vase pentru apă. Doar aici în față, lângă poarta aceasta înaltă, stă un om cu mâna stângă ridicată la ochi, și se uită departe. Părul lui albit de vreme se revarsă peste o față blândă, care exprimă o așteptare răbdătoare după ceva, sau… cineva. Cei doi ochi de culoare castanie scrutează zarea, sperând să apară acel ceva, cineva. Bătrânul din poză se pare că este chiar Dorul întruchipat. Povestea acestei fotografii începe de demult. Geneza ei o găsesc în adolescența mea. O adolescență ca toate celelalte: zburdalnică, visătoare, plină de speranță și efervescență!

Am crescut în mijlocul unei familii respectabile și bogate. Averea noastră era imensă. Moșteniserăm de la înaintașii noștri pământuri întinse, pădurii imense, animale multe… Aveam o impresionantă gloată de slujitori. Aveam tot ce-mi doream, și profitam cât puteam de mult. Visul meu era ca să mă pot distra, după cum dorea inima mea. Dar cineva stătea de-a curmezișul planurilor mele, și le făcea inoperante. Cine era?… Tatăl meu, care plin de tact, mă oprea de la multe distracții ucigătoare și mă sfătuia într-un mod părintesc.

Nu-mi plăcea, și gândurile mele s-au răsculat împotriva lui. Începusem să-l urăsc din pricina acestei disciplinări. Îmi amintesc cu părere de rău de vorbele mele, atunci când mi-a refuzat cererea de a organiza un banchet în casa noastră. Plin de obrăznicie, i-am spus: “Tu nu îmi vrei binele, tu pe ceilalți îi iubești, și nu pe mine! Eu muncesc ca un rob în casa asta, și tu nu mă lași să fac nimic în afară de ceea ce crezi tu că e bine!”. Cu ochii în lacrimi a zis: “Fiul meu, te iubesc atât de mult, încât sunt gata să dau tot ce am pentru fericirea ta. Dar nu pot să te las să alergi spre ruină și degradare!”. Enervat, am trântit ușa și am ieșit afară din casă. Era o noapte senină și liniștită… doar în camera argaților se mai auzea câte un chiot de veselie… În acea noapte cu lună plină mi-am pregătit planul. Îl credeam “planul pentru a fi liber”.

Dis de dimineață m-am dus la tatăl meu, și i-am cerut partea mea din avere. Cuvintele mele îl îngrozeau. Stând în picioare în fața sa, i-am spus: “M-am săturat! Vreau să trăiesc liber! Nu mai vreau să mă umilesc în fața ta… Plec! Nu mai am nevoie de-acum de tine, și nici nu vreau să te mai văd!” Am ieșit din cameră, lăsându-l îngenunchiat de durere la capătul patului. Peste o săptămână, eram în orașul visat, singurul meu gând fiind: “să trăiesc cât pot de bine astăzi”. Nu mi-a trebuit mult timp până mi-am găsit prieteni și prietene, și în sfârșit, mă puteam bucura de libertatea mea. Aveam tot ce-mi doream: bani, mâncare, băutură, distracție, prieteni, și câte altele! Eram fericit!
Nici n-am observat cum se duc banii în vârtejul plăcerilor, până ce am ajuns falit. Prietenii m-au părăsit rând pe rând, și sărăcia îmi arăta colții săi hidoși.

Chinuit de foame, am încercat să-mi găsesc ceva de lucru. După mai multe eșecuri, un fost prieten de pahar, m-a angajat ca paznic la porci.
Ce dezonoare! N-am avut încotro! Eram permanent chinuit de foame, pentru că rația mea de mâncare nu ar fi săturat nici o vrabie! Porcii aveau mâncare, iar eu muream de foame! Ei erau mai prețuiți decât mine!

Cum stăteam acolo, între aceste animale respingătoare, într-o deznădejde fără margini, mi-am amintit de doi ochi înecați în lacrimi; la care nu mă gândisem de ani de zile. Atunci s-a născut în inima mea speranța. Știam că nu voi mai putea avea nici un loc acolo, dar am sperat că voi putea primi ceva, din hrana animalelor tatălui meu. M-am ridicat de pe jos, scuturându-mi capul de nămolul din păr, și am pornit. Pe drum mă întrebam: ce am să-i zic? Mi-am formulat cererea cam în felul următor: “Da” am zis “îi voi cere să mă primească ca cel din urmă slujitor al său. și voi lucra toată ziua doar pentru o jumătate de pâine și nimic altceva”.

De multe ori am vrut să mă întorc din drum, dar amintirea tatălui și gândul la mâncare mă duceau mai departe, spre casă. Cu cât eram mai aproape, cu atât mai mult se mărea lupta din inima mea. Mă întrebam: Cum am să ajung la tatăl meu? Mă va băga cineva în seamă în zdrențele astea care atârnă de pe umerii mei, sau mă vor alunga din ținutul acela?! Frământările mele s-au curmat brusc, pentru că după ultimul deal am zărit din depărtare casa părintească.

Soarele care apunea: o scălda într-o aureolă minunată, trezind în mine brusc mii de amintiri. Iată și primul om! Acum s-a desprins de lângă uriașul copac ce străjuia intrarea și vine către mine. Cum de m-a văzut așa repede, sau nu spre mine aleargă? Oare e paznicul, care vrea să alunge pe acest cerșetor amărât din preajma casei celei mari? Încet, încet îi disting picioarele și mâinile uscate de vreme, și mă-ntreb cum de poate fugi așa de repede? Deslușindu-i fața brăzdată de riduri, înmărmuresc. Sunt ridurile (dorului) așteptării de fiecare zi. Limba mi se dezleagă doar atât ca să pot articula două silabe: TA – TĂ‚! Apoi simt cum o îmbrățișare caldă mă strânge la pieptul la care adormeam de mult, copil fiind, și simt cum de pe capul meu se preling încet lacrimile bucuriei regăsirii.

Astăzi alte lacrimi, ale recunoștinței udă genele mele, ca o amintire efemera a dragostei tatălui meu. Din nou sunt fiul!  Privesc din nou fotografia cu bătrânul tată înmărmurit de așteptare. Pe verso scrie: “Tatăl meu… Tatăl tău…” și semnătura fotografului… Isus.
Șterg cu degetul o lacrimă care încearcă să păteze fotografia dragostei eterne, și-cu mâna tremurând ți-o întind… Primește-o! Privește-o
E poza cu Tatăl meu… Tatăl tău!!!

FĂ‚RĂ‚   DE   TINE

Mai caut pe-aici
printre umbrele înserării
pașii tăi, fiul Meu –
rătăciți pe cărările-ascunse ale mării.

Nu-ți poți închipui cât îmi este de greu,
Căci fără de tine,
cum să Mă sui acas’ la Tatăl Meu?

Mi-aș privi mâinile
parcă mereu pătate de sânge
și-aș auzi în spatele meu
același glas ce suspină și plânge…
M-ar uimi poate, cândva, în cer
atâtea frumuseți depline
Dar cât M-ar lovi lipsa ta,
că nu le poți privi și tu alături de Mine
și în coroana pe care mi-o va da Tatăl cu stele
mă vei lipsi de cea mai dragă dintre ele.

Vino, te rog!
este chemarea Mea din miez de noapte
Mai cred, mai mă rog pentru tine,
să mă auzi de-acolo, de departe!
Căci nu îți închipui cât îmi este de greu…
Fără de tine,
Cum voi putea vedea fața tristă a Tatălui Meu?


TEMA   II
DRAGUL   MEU

Urmăresc cu deosebit interes viața ta din ziua aceea tristă în care ne-am despărțit.Am așteptat de mult timp și am nădăjduit că poate îți vei face timp și vei dori să vorbești cu Mine. Am așteptat, am adoptat față de tine această conduită de răbdare de păsuire în raport cu timpul, cu durata. Am dat dovadă de o așteptare calmă, epuizantă și eternă.

Am adus apoi apusul auriu și fermecător al soarelui cu adierea lui caldă și plăcută din faptul serii, dar tu nu ai venit și la Mine. Lipsa ta de interes pentru Mine m-a durut, dar Eu te iubesc totuși pentru că vreau să fiu și să rămân prietenul tău. Prietenia este cel mai sfânt dintre daruri, ea este pentru om ceea ce este soarele pentru natură. Eu doresc să fiu Acel prieten al tău, care să vină la tine atunci când toți te părăsesc.

Prietenia Mea pentru tine va fi mângâierea ta cea mai dulce și sprijinul cel mai sigur al tinereții tale. Ea nu va fi floarea unei singure clipe ci va fi fructul întregii tale vieți vremelnice și veșnice. Apoi în timp ce dormeai, ți-am trimis razele lunii, razele acestei regine a nopții ca să-ți netezească ridurile de pe frunte. Ea este sărutul pe care cerul îl dă pământului…

Am așteptat din nou, crezând, ca, dacă se va lumina de ziua, vei dori să stai de vorbă cu Mine, dar tu te-ai grăbit la lucru. Oh, această graba, această viteză stresantă. Tu te-ai grăbit la lucru… iar lacrimile Mele s-au scurs apoi în ploaia care a udat pământul. Lacrimile Mele sunt perlele durerii supreme, sunt limbajul mut, al unei dureri infinite, al iubirii care s-a jertfit pentru tine.  Dacă ai asculta cel puțin “AZI” de Mine.
Å¢i-am scris pe albastrul cerului pe această grădină a stelelor, pe acest lac albastru de lumină, dar tu nu Mi-ai răspuns…

Å¢i-am scris iubirea Mea pe verdele odihnitor al ierbii… Å¢i-am șoptit aceasta prin frunzișul pomilor. O transmit cu prisosință și cu marea gingășie și varietate de culori a florilor. Despre dragostea Mea pentru tine clipocesc și izvoarele apelor. Izvoarele înseamnă dăruire, statornicie și luptă împotriva morții. Despre iubirea ce ți-o păstrez cântă și păsările în zborul lor măiestru…

Te-am înconjurat cu razele soarele și cu parfumul frumos mirositor al naturii. Iubirea Mea pentru tine e mai adâncă decât oceanul și mai mare decât cea mai mare dorință a inimii tale. Dragul meu, ia-ți timp pentru Mine, cheamă-Mă, stai de vorbă cu Mine, până acum Å¢i-am vorbit numai Eu, dar tu n-ai luat seama. Å¢i-am vorbit prin curcubeul făgăduințelor lui Dumnezeu. Å¢i-am vorbit prin vânt, prin cutremur, prin foc și prin susurul cel blând al prezenței Mele.  Å¢i-am vorbit prin Cuvântul Meu, Biblia, Cartea Cărților. Å¢i-am vorbit prin istorie, prin părinți, frați, rude, prieteni…

Am încercat toate mijloacele iubirii Mele pentru a trezi interesul tău… Ce aș mai fi putut face oare pentru tine și nu am făcut? “Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă auzi glasul Meu și deschizi ușa, voi intra la tine și voi cina cu tine și tu cu Mine”. Aștept răspunsul tău, hotărârea ta. Al tău prieten iubitor și credincios,  Isus.


LA   UȘA   INIMII   AZI   BATE

Suspendat între cer și pământ
există o tainică ușă
încă de la-nceputul istorici de oameni închisă
E interpus
ca un blestem nevăzut
între divin și omul pierdut,
între păcatul din neștiuta noapte
și sfântul șuvoi al razelor purtate
doar de cuvântu-i: “Să fie”,
iar ele pleacă mai departe,
căci dincolo de ziduri
eternitatea nu se oprește prin moarte,
așa cum ne retează mersul acei,
dincoace de zid.
Și cine-ar putea uni din nou planeta
cu vechiul Paradis pierdut?
Și unde e mâna ce să deschidă
a sacrului invulnerabilă ușă?

Însă – există o cheie,
de-atunci, de la Golgota-ncoace – o cruce…

Uneori,
Marele Om se apropie de inimi
și tainic, abia perceptibil.. El bate.

Dacă te-oprești din iureșul vieții,
Dacă o clipă te-apropii și taci ascultând,
calde chemări vor străpunge liniștea inimii tale vibrând.

Dacă tu vrei, poți să te-oprești și s-asculți.
Dacă tu vrei poți sa iei cheia în palme.
Dacă tu vrei, cu-n singur gest vei deschide,
trecând dinspre moarte,
dinspre pământ spre ceruri,
spre albă lumină din noapte.

Însă dacă tu vrei,
suspendat la ușa inimii între tine și cer,
poți îndărătnic în urmă să vezi,
spre neant să privești,
și-nciudat, răzvrătit să-ți arunci viața în gol,
cheia s-o zvârli din palme-n noroi.

Astăzi El bate încă
Cheia ție-n palme încă
Și singur hotărăști de moarte dorești
sau veșnicia să te-ncingă.


TEMA   III

Întoarce-te la Casa Tatălui tău. El te cheamă spunând: „Întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat” Isaia 44,22. Nu da ascultare sugestiilor vrăjmașului de a sta departe de Domnul Hristos, până când vei ajunge să te faci mai bun; până când vei fi destul de bun pentru a veni la Dumnezeu. Dacă vei aștepta până atunci, nu vei veni niciodată la El.

Ridică-te și mergi la Tatăl tău. El va veni să te întâmpine pe când ești încă departe. Dacă faci numai un singur pas spre El, în pocăință, El Se va grăbi să te cuprindă în brațele infinitei Sale iubiri. Urechea Sa este deschisă la strigătul sufletului smerit, cea dintâi mișcare a inimii spre Dumnezeu Îi este bine cunoscută. Nici o rugăciune nu se înalță, oricât de nedibace ar fi ea, nici o lacrimă nu se varsă, oricât de ascunsă ar fi ea, nici o dorință sinceră după Dumnezeu nu este nutrită, oricât de slabă ar fi ea, fără ca Duhul lui Dumnezeu să nu iasă în întâmpinarea ei. Chiar înainte ca rugăciunea să fie înălțată, sau ca pornirea inimii să fie manifestată, harul Domnului Hristos iese în întâmpinarea harului care lucrează asupra sufletului omenesc. (Parabolele Domnului Hristos, pag. 160)

ÎNTÂLNIRE   CU   ISUS

Nu Îl văzusem niciodată pe Isus pân-atunci.
Și-am pornit ca să-L caut, să-L întâlnesc
pe-undeva predicând,
sau vindecând mulțimea,
sau rugându-se singur.

L-am căutat prin satele străbătute de El,
pe malul mării, prin Galileea,
am întrebat pescarii, bolnavii pe care-i vindecase;
mi-au spus că au uitat,
că s-a-ntâmplat demult…

Am fugit până-n Ierusalimul căzut,
pe Muntele Măslinilor un cântec trist m-a atins,
apoi pe via Dolorosa am urcat până la cruce…
și crucea de-atunci de când Isus murise
crescuse atât de mult încât vârful până la cer îi ajungea
iar îngerii umblau în sus și-n jos pe ea.
Mântuitorul nu era printre ei.

Am căutat mormântul din grădină.
Pe piatra rostogolită ședea încă îngerul
așteptând Marii întârziate.
Nu, mi-a răspuns, Isus nu este aici.
A înviat și-a plecat.

Vreau să-L întâlnesc pe Isus,
Vreau să-L caut, să-L văd, să-L simt
și să-L iubesc.
Pe drumuri, printre pescari și-apostoli,
printre maldăre de Scripturi
caut pe Domnul!

Isus nu locuiește în case făcute de oameni.
El locuiește în inimile zdrobite.

Inima mea te-ai întâlnit cu Domnul?

ÎNCHEIERE

Pe pragul Universului inima neliniștită a Tatălui caută cu dor după mine. Imaginea Tatălui meu ceresc mă urmărește pretutindeni. Un tată risipitor de dragoste. Fruntea Lui este brăzdată de cutele îngrijorării și așteptării îndelungate, semn al interesului Său profund, pentru mine.
În ochii lui blânzi și calzi deslușesc cărările dragostei Sale.

La răspântia rătăcirii mele mă caută cu dorința de a trăi întâlnirea care să ne păstreze totdeauna laolaltă. Autorul Cărții Genezei scrie:
„Am auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin grădină în răcoarea dimineții”. La fel ca pe Adam Și Eva, Dumnezeu mă găsește indiferent unde am hotărât să mă ascund.

El este gata să mă însoțească pe drumul spre Noul Ierusalim. Singura mea certitudine în această viață este dragostea Lui. El îmi permite să mă apropii de bunătatea Sa și să-L cunosc. Inima Sa este destul de largă, iubirea Sa destul de vastă ca să ne cuprindă pe fiecare personal. El mă cunoaște pe nume și știe experiențele mele.

Atunci când sufăr ispite sau trec prin încercări, mă sprijinește cu brațul iubirii Sale. Isus îmi oferă prietenia Sa, și vrea ca viața mea să fie un ecou al dragostei Sale… Păcatul a deschis o prăpastie adâncă între mine și El. O problemă de spațiu pe care Isus a umplut-o cu dragoste. Eu ce Îi ofer în schimb? „Ca să vii la Mine, e o chestiune de voință, nu de timp sau împrejurări." "Dragostea Mea înseamnă putere. De ce nu-mi răspunzi chiar acum?” Glasul iubirii divine cu dor mă îndeamnă: CAUTĂ‚ DE VINO CURÂND, ÎNAINTE DE IARNĂ‚.

VINO

Viața ta, a fost săpată în două palme.
Strivită de cuiul în care ciocanul lovea fără milă,
Prima palmă și-a stors din viața ei, câteva picături
Care au adus vindecarea rănii deschise
De atâția ani: păcatul.
Când tortura, a trecut la cealaltă palmă,
Stropii de sânge ce se prelingeau printre degete
Vorbeau despre infinita iubire
Ce dă viață tuturor celor ce cred.
Printre ramurile cununii de spini
Fruntea divină emana multă seninătate
În care era ascunsă dragostea lui Dumnezeu.
Deși pironit, Hristos Domnul
A făcut ultimul pas, dobândind biruința finală:
"S-A SFÂRȘIT"
Acest glas de tunet a cutremurat pământul
Înmărmurind tot Universul.
Peste veacuri încă i se aude ecoul,
Iubite ascultător, tu nu-l auzi?
Dinspre Golgota, continuă să vină aceeași veste bună:
Viața ta, a fost săpată în două palme.
Iar glasul divin de dincolo de mormânt
Îți amintește că timpul se încheie, spunându-ți:
"Vino!" Și cel ce aude, să zică:
"Vino!" Și celui ce îi este sete să vină;
cine vrea să ia apa vieții fără plată.

Sursa: www.intercer.net

Din categoria: Programe despre chemare la pocainta

Lori Balogh - Dincolo de Orizont

Categorii articole


SANO VITA - In armonie cu tine CONCELEX - Excelenta in constructii
Daniel Ionita - Lansarea Editiei a 2-a Testament - Antologie de Poezie Romana Moderna (versiune bilingva Romana/Engleza)

PARTENERI MEDIA

Vizitati profilul Intercer la Instagram - Our LWS Instagram photos

Orhideea Gardens - Apartamente business class la pret economy

Institutul Teologic Adventist - Sesiunea Iulie 2014

RESURSE CRESTINE

Noutati Intercer - Noutati din lumea crestina si stiri generale Director de link-uri Intercer - Fa cunoscut site-ul tau!
Website Intercer pentru mobil - intercer.mobi AdServ Intercer - Mica publicitate si reclama
Intercer Istoric - Pionierat, inovatie, voluntariat, consecventa Biblia pe telefonul mobil - mai mult de 60 de limbi, versiuni paralele
Biblia in limba romana online, text si audio Calea Catre Hristos, text si audio
Studii biblice - studiu, inspiratie, descoperire Scrieri E.G.White in format audio
Intercer English - Articles, news, video clips Intercer Video Clipuri de la Youtube, Vimeo, etc.

[footer_backtotop]

Intercer Romania · Intercer Canada · Lucian Web Service · Termeni · Polita confidentialitate · Autentificare