Barfestii
Unde se afla satul Barfesti? Nu-l gasim pe nici o harta. Barfesti este pretutindeni. Insa nu este nici o fala sa fii din Barfesti.”
Pastorul Horia era un om foarte activ. Predica Cuvantul lui Dumnezeu clar si cu putere, vizita oameni si se interesa de problemele lor. O vizita si pe tanara doamna Morega, care fusese parasita de sotul ei si se zbatea singura cu baietelul ei de 7 am, cautand sa inainteze cu curaj in fata. Ea trecea drept deosebit de calma, insa in spatele acestei masti batea o inima franta. Pastorul era constient ca ii va veni foarte greu sa-i castige increderea. Dorea sa o incurajeze sa caute din nou partasia cu alti credinciosi, fiindca odata frecventase in mod regulat orele biblice ale comunitatii.
Cat de mult se bucura pastorul cand, intr-o zi, doamna Morega incepu sa vorbeasca deschis. Motivul pentru care nu mai venea la biserica il – rezumase cu cuvintele. "Am terminat-o definitiv si cu Dumnezeu si cu oamenii!"
"De ce-ati terminat-o cu Dumnezeu si cu ceilalti oameni?" o iscodi pastorul. Cum de-L faceti raspunzator pe Dumnezeu si pe oameni pentru ceea ce s-a intamplat?"
Doamna Morega ramase pe ganduri si recunoscu ca pastorul avea dreptate. Ce aveau de-a face Dumnezeu si ceilalti cu purtarea sotului ei? Nimic! Tanara doamna afla astfel din nou calea spre biserica. Nu de azi pe maine. Era nevoie de timp, insa ea a revenit datorita stradaniilor lui Horia. De asemenea, sotia pastorului o incurajase in permanenta.
In acelasi timp insa, intr-un mod neobservat de pastor, in satul Barfesti se punea altceva la cale. Horia a aflat despre acest lucru abia cand, cu ocazia unei vizite, i-a atras atentia prezbiterul Radu. Dupa cateva banale replici politicoase, Radu ii deconspira: "Cat priveste chestia cu doamna Morega, ar trebui…”
"Cum? Care chestie?" Intreba Horia fara sa aiba cea mai mica idee. "Ea vine iarasi la biserica si ma bucura foarte mult lucrul acesta."
"Ar putea fi vazute si astfel lucrurile” gandi Radu si-si dadu seama ca trebuia sa fie mai explicit. Astfel ca ii spuse clar ca in sat se vorbeste despre el si ca lumea e convinsa ca intre el si doamna Morega este ceva.
Pastorul cazu parca din nori si rosi tot. „Uite-l ca se rusineaza” gandi Radu. "Deci am facut bine ca i-am spus".
Insa gresea foarte mult prin asta. Cu pastorul Horia se intampla cu totul altceva. El vedea dintr-o data comunitatea si slujirea lui din cadrul ei intr-o cu totul alta lumina. Predicarea si actiunile sale de pana acum pareau sa fi fost zadarnice. Intr-adevar, nu se asteptase la imnuri de slava si cununi de lauri – nici macar in vis… Insa in nici un caz la suspiciuni, defaimari si discutii rele cu privire la ceva ce facea parte din lucrarea sa.
Iar faptul ca toate astea erau prezentate de cineva care facea parte din cercul batranilor bisericii, i se parea dezgustator si de-a dreptul revoltator. Acesta era si motivul care-l determina sa roseasca si sa paraseasca profund mahnit locuinta lui Radu.
Acasa ii povesti sotiei invinuirile care ii fusesera aduse la cunostinta. Ea fu la fel de speriata si de zguduita ca si el Apoi o informa si pe doamna Morega foarte deschis si sincer cu privire la barfele care circulau in sat:
"Am stiut toate astea", ii raspunse ea. "Ii cunosc pe cei din Barfesti de mai mult timp decat dumneavoastra!"
"Ce sa fac? Sa va conving sa nu mai veniti la biserica?" Intreba pastorul. Doamna Morega scutura din cap. "Nu are nici un rost fiindca tot nu va vor crede: Indiferent ce le veti spune – ei vor vedea in toate o confirmare a presupunerilor lor." Apoi adauga cu duritate: "Ei nu dau crezare decat propriei lor rautati".
Pastorul Horia trecea printr-o proba de foc. Pe de o parte nu voia sa renunte; pe de alta nu vedea nici o cale de iesire din aceasta situatie. Ca intotdeauna, cei din Barfesti nu vor crede adevarul. Cel putin majoritatea lor, altfel prezbiterul Radu n-ar fi spus-o in felul acesta.
Locuitorii din Barfesti nu procedau insa numai cu pastorul Horia astfel. Ei isi provocau si isi provoaca aceleasi rani si unii altora: Se lovesc adanc si dureros. Iar asta fara traditionalele arme distrugatoare pur si simplu cu limba, cu otrava ei.
Acest lucru nu se observa la prima vedere la acesti oameni. Cei din Barfesti sunt cu totii niste cetateni bine imbracati, locuiesc in case dichisite si curate, sunt politicosi si isi cauta extrem de grijulii cuvintele. Bineinteles ca ei merg la serviciul divin de fiecare duminica – cel putin aceia dintre ei care mai pun pret pe asta – si canta cu o expresie plina de incantare: "Doamne, toate-Ti apartin/Trup si suflet, duh si minte…".
Numai la limba nu se gandesc ei cand canta astfel. Pastorul Horia a plecat din Barfesti. Cu putin timp inainte de asta i-a spus prezbiterului Radu cum stau intr-adevar lucrurile. L-a vazut zambind pe Radu. Era oare un zambet plin de intelegere?
Pastorului i s-au deschis dintr-o data ochii: Nu i se mai putea ascunde nimic. Stia ca era un zambet al compatimirii si milei, care voia parca sa spuna: "Ne-ai putea spune multe!"
Intelesese limpede ca intregul Barfesti ar fi zambit cu timpul la fel. De aceea a plecat. Locuitorii au ramas intre ei si au continuat sa raspandeasca zvonuri rautacioase. Aceasta povestire este adevarata. Ea s-a intamplat si se intampla mereu.
Unde se afla Barfesti? Nu-l gasim pe nici o harta. Barfesti este pretutindeni. Insa nu este nici o fala sa fii din Barfesti. Nici in fata oamenilor si cu atat mai putin inaintea lui Dumnezeu!
