Prima scrisoare a lui Noe
De Ovidiu Radulescu
MOTTO: „Prin credinta Noe, cand a fost instiintat de Dumnezeu despre lucruri care inca nu se vedeau, plin de o teama sfanta, a facut un chivot/arca…” (Evrei 11,7)
Dragul meu prieten Noe,
Doresc sa-ti scriu referitor la lucrurile despre care ai inceput sa predici. Te rog sa ma crezi ca, personal, te inteleg si sustin sincer ceea ce spui, desi nu pot inca sa fiu pe fata de partea ta.
Vorbesti despre un potop ce va distruge lumea si desigur ca asta nu poate decat sa-i mobilizeze pe credinciosi si sa-i sperie pe necredinciosi. Sunt insa unele lucruri care necesita o clarificare din partea ta: o atitudine ceva mai ponderata fata de lumea emancipata careia i te adresezi pe un ton cam radical… Sper ca porecla aceasta de „taliban” cu care te-a etichetat un coleg, sa nu ramana prea mult in dreptul numelui tau.
Dragul meu, te rog sa afli ca si eu cred ca va fi o data si o data un potop, poate nu chiar asa cum il predici tu dar oricum, ceva tot va fi, si da-mi voie sa ma alatur tie in grija ca lumea sa inteleaga nevoia credintei in Dumnezeu pentru salvare.
In ceea ce priveste corabia insa, simt ca ai pus prea mult accent pe ea ca mijloc de salvare. Crezi ca nu ar avea Dumnezeu la indemana si alte mijloace mai simple, decat aceasta constructie ridicola si costisitoare? Tot staruind in a chema oameni la lucru nu faci decat sa-i indepartezi pe intelectuali si sa starnesti inutil sindicatele, care interpreteaza politic apelul tau. Tot astfel si teologii sunt divizati: unii vad in corabie un accent prea mare pe mantuirea prin fapte iar altii, fundamentalistii, iti reproseaza ca nu-L rogi pe Dumnezeu sa faca o minune si corabia sa apara din senin ca raspuns la rugaciunile tale, daca tot sustii atat de mult ca Dumnezeu te-a insarcinat cu construirea ei…
Prietene, credinta ta trece drept fanatism pentru ca nu esti cu unul ci cu doi pasi inaintea vremurilor pe care le traim. Poate ca dupa ce va incepe potopul chestiunea corabiei sa devina pertinenta. Dar cine a mai auzit despre vreo solie data de Dumnezeu cu o suta douazeci de ani inainte de a fi nevoie de ea? Asteapta cel putin pana ce va incepe sa ploua pentru ca oamenii sa poata rationa lucid si onest. Cred ca Dumnezeu asteapta de la oameni ca ei sa inoate apoi sa vasleasca pe plute si abia dupa ce vor trece de acest nivel, credinta lor sa se maturizeze si sa vada necesitatea intrarii intr-o corabie. Atunci si numai atunci vom trece corabia pe ordinea de zi a comitetului financiar si vom vota eliberarea fondurilor necesare (care nu sunt putine).
Nu ne-o lua in nume de rau dar acum sunt alte prioritati; pana atunci ai grija de tine si nu insista inutil. Oricum, sunt alaturi de tine cand ma gandesc la sacrificiile pe care ai inceput sa le faci singur…
Salutari sotiei.
Cu sinceritate, al tau prieten,
Ann T. Deluvianu
