DRUMUL PIERZARII
Privesc surprinsa spre o lume care alearga pe o cale mult prea indepartata,presarata cu frumuseti si bogatii care incanta ochiul si par a-ti umple inima de speranta.
Uimita fiind continui sa privesc pentru a observa ce ii atrage atat de mult?Par a avea ochii acoperiti de un intuneric dens,de o bezna groasa ce le incetoseaza privirea iar pasii lor repezi isi continua nepasatorul lor drum pe care au pornit fara a tine cont de semnele care interzic inaintarea si le spun cu atata claritate sa se intoarca inpoi,s-o ia pe un alt drum.
Drumul lor e presarat apparent cu petale de trandafiri frumos mirositoare,atragatoare,ca un magnet care tinteste sufletul lor.
In goanna lor nebuna parca au uitat sa se mai opreasca,sa se bucure macar o clipa chiar si de acele lucruri marunte care de fapt au o adevarata valoare si insemnatate.
Cand le privesti cu ochii nu vezi altceva decat o sete adanca dupa niste lucruri care nu prezinta altceva decat provocare,curiozitate si mister.Acest drum pare a nu se mai sfarsi si continui sa privesc de departe aceasta imensa gloata de oameni care seamana cu acele papusi dirijate in neant,conduse de o forta nevazuta si chiar necunoscuta,dar care ascunde in ea multa inselaciune.
Timpul trece cu lacomie inghitind tot mai mult secundele,minutele,orele,zilele apoi anii lasandu-I cu urme vizibile pe trupurile lor perisabile.
Vad bucurie pe chipurile lor darn u este una de durata ci ea este ca si un trandafir a carui petale ofilite mai incearca sa isi adune puterile pt a da impresia ca este ceea ce de fapt a fost odata si nu mai e.Ceata e tot mai groasa si drumul este din ce in ce mai greu dar ei acum inainteaza fara a-si mai pune intrebari de genul:"Oare acesta este drumul cel bun??"si cad astfel,obositi fiind de povara grea sub care gem care se dovedeste a fi crunta si necrutatoare.
Incerc sa ma apropii sa le spun ca drumul pe care sunt e cel gresit si ca trebuie sa se intoarca pe un alt drum care ofera adevarata viata si bucurie si o noua speranta pt o adevarata viata,dar ma resping de indata ce imi deschid glasul si vorbesc,altii chiar ma ocolesc si isi continua drumul lor spre calea de pierzare.
Incerc sa ii fac sa inteleaga caci calea lor nu este buna dar simt ca implicarea mea nu este destula ,ca nu lupt pt ei indeajuns.
Privesc cu inima plina de durere cum unii dintre ei chiar ajunsi la marginea prapastiei renunta la a mai lupta si se arunca in adancul ei sfarsind cu viata .Multi isi sfarsesc viata pe acelasi drum gresit pe care au pornit odata si au continuat sa mearga pana la capat.
Intr-o lume in care oamenii alearga dupa desertaciune,dupa lucruri care promit frumusete,bogatii si faima noi avem pe Cel care ne-a scos din groapa intunericului acestei lumi,ne-a dat o haina noua,spalata in sangele Fiului Lui Dumnezeu care a murit pt.noi pe cruce si mai mult decat atat ne-a facut copii ai Lui Dumnezeu ,a restaurat relatia noastra cu El.El ,Isus a dat la o parte valul de pe ochii nostrii ca sa putem vedea adevarul sin e-a pus pe calea cea buna calea ingusta,care duce catre cer.Din niste copii orfani ne-a facut copii ai Lui Dumnezeu si ne-a promis ca vom avea o casa in cer pe care El o va pregati pt noi si acea casa va fi una vesnica,nepieritoare.El ne-a redat scopul vietii,a pus in noi bucuria sa deplina sip e chipurile noastre zambetul e unul care dincolo de aparenta lui arata bucuria din sufletul nostru.
Inima noastra e plina de o pace care nu dispare in zilele cu nori pe cer si furtuni in calea noastra ,ci ea ramane adanc implementata in noi.
Noi suntem puternic inradacinati in dragostea Celui mai bun Tata care nu ne dezamageste nici o clipa.
Ce har sa stim ca odata cu trecerea timpului si a vietii si moartea noastra nu se va sfarsi totul ci vom fi pururea cu El cu Dumnezeu.
Stiind ca viata noastra are un scop atat de maret conceput de Dumnezeu pt noi mai inainte ca sa fim in pantecele mamei noastre,vom putea oare ramane nepasatori la strigatul disperat al acestei gloate care urla zi si noapte dupa un raspuns si un scop in viata?
Cat timp suntem dispusi sa mai stam deoparte ,nepasatori vazand cum tot unul cate unul dispare cazand in abis,intr-o vesnicie plina de chin si de durere care nu va avea sfarsit.
Azi e sansa ta,cat inca mai ai ocazia lupta pt aceasta "gloata de oameni" care alearga inspre moarte …
Decizia iti apartine…
Vei asculta oare acest indemn?
