Indraznesti sa fii un Daniel? |
|
In primul capitol al cartii Daniel in Vechiul Testament din Biblie, aflam despre un tanar cu o credinta remarcabila si cu incredere in Dumnezeul pe care nu l-a vazut sau auzit vrreodata, dar in care totusi crede din toata inima sa. Acest tanar refuza sa-si calce convingerile. Daniel si cei trei prieteni ai sai au fost alesi sa fie educati in palatul regelui desi erau straini aflati in captivitate in acea tara. Regele a poruncit ca toti tinerii care au fost alesi sa manance din mancarea imparateasca din care el insusi mananca si sa li se dea cea mai buna ingrijire in timpul pregatirii lor. Ar fi fost foarte usor pentru Daniel sa fie ca si ceilalti, bucurandu-se de semetia de a fi tratat regeste, dar a banuit ca acest rege pagan s-ar putea sa fi oferit mancarea idolilor sau unor dumnezei falsi (cum era obiceiul acelor zile) inainte sa o aduca la masa. Aceasta era o uraciune inaintea lui Dumnezeu si deci si inaintea lui Daniel. Mai degraba se lipsea de aceste lucruri, chiar daca aceasta insemna riscarea unor favoruri viitoare. Aceasta imi aminteste de o poveste pe care am auzit-o odata despre un botanist care explora jungla sud-americana. El a descoperit o specie de omizi care "marsaluiau" intr-un singur rand, una in spatele celeilalte mancand lucrurile de care se bucurau in drumul lor, insa facand toate acelasi lucru. Botanistul s-a decis sa faca un experiment cu aceste omizi si sa puna una pe marginea unui vas: aceasta umbla in cerc pe buza vasului. Apoi a pus inca una si inca una pana cand a umplut buza vasului cu omizi care erau una in coada celeilalte. Omizile si-au continuat mersul in cerc pe varful vasului, fiecare urmarind-o pe cea din fata, facand aceasta toata ziua. Presupunand ca "creaturile" ar putea fi flamande, botanistul a pus mancarea preferata a omizilor in mijlocul vasului, unde puteau s-o vada si sa o miroase, insa omizile si-au continuat mersul urmarind-o pe cea de dinainte desi erau toate flamande. Aceasta a continuat timp de sapte zile si sapte nopti iar in cele din urma toate au murit de foame si extenuare chiar daca mancarea era atat de aproape de ele si o puteau ajunge atat de usor. Fiecare dintre aceste omizi s-ar fi putut opri din mers, gusta mancarea si daca i-ar fi placut s-ar fi putut satura si apoi sa se alature din nou marsului, dar nici una nu a vrut sa iasa din multime. Uneori ne gasim pe noi insine intr-o astfel de situatie. Poate stim ca ceea ce facem nu este bine pentru noi sau ca nu este o practica sanatoasa dar nu ne putem desparti de "prietenii" nostri sau chiar de familie de frica sa nu rada de noi sau ca isi vor bate joc de noi pentru moralitatea noastra. Rezultatul actiunii lui Daniel de a sustine ceea ce credea a fost bun si a condus la alegerea lui si a celor trei prieteni ai sai ca cei mai buni elevi din selectie si in cele din urma la promovarea lor in pozitii remarcabile in sistemul de guvernare al regelui. Dumnezeu ne invata prin Cuvantul Sau, Biblia ca: "tot ce este adevarat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice fapta buna, si orice lauda, aceea sa va insufleteasca." Filipeni 4:8. Nu este doar o chestiune de insufletire – trebuie de asemenea sa facem ceva pozitiv in acest sens. Isus Hristos, care a murit pe acea cruce la Golgota, nu a fost rastignit pentru vre-un pacat pe care il facuse, pentru ca, fiind Fiul lui Dumnezeu nu putea si nu a pacatuit. Dar pentru ca noi toti am pacatuit si meritam sa fim pedepsiti pentru pacate, Isus a murit in locul nostru purtand el insusi pedeapsa, pentru ca nu era nici un alt mod de a potoli mania lui Dumnezeu. Biblia spune ca: "Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti, vei fi mintuit." (Romani 10:9) si "oricine va chema Numele Domnului, va fi mintuit." (Romani 10:13) Exact ca aceste omizi putem ignora singurul lucru care ne poate cruta de un sfarsit oribil. Trebuie sa te opresti si sa te gandesti la ceea ce a facut Isus……. pentru tine. |