ÎN BRAÅ¢ELE LUI DUMNEZEU
Cine poate să-și cuprindă Universul în mâini și să mai rămână loc și pentru mâine? Să cuprinzi în brațele tale tot ce e sfânt sau mai puțin sfânt, să faci sau nu deosebire între ce e veșnic și ce e fulgerător. Toate se înghesuie să prindă un loc cât mai aproape de inima ta, atunci când deschizi brațele pentru a prinde o fărâmă de viață. Atunci când degetele de la o mână de-abia ți se mai ating de degetele de la cealaltă mână, când, parcă toate lucrurile pe care le-ai hrănit la pieptul tău, încearcă să te dea la o parte ca pe un intrus fără viitor…
De când nu ne-am văzut, am vrut să strângem la piept toate bătăile de inimă ale naturii, să le simțim ca fiind bătăile noastre și, mai ales, să le simțim ca fiind o singură bătaie de inimă. Credeți-ne, am avut un puls ridicat! Ne-am revenit, dar a fost necesară o operație pe cord deschis… pentru că inima noastră era bătrână, bolnavă, și plină de universuri pieritoare, care nu voiau să lase loc zilei de mâine. Trăiam doar pentru azi… doar pentru ieri…
Acum am înțeles ce înseamnă viitorul… când am căpătat o altă inimă, când pulsul a început să revină la normal. Acum când natura s-a transformat în bătaia noastră cea de toate zilele, când Duhul Sfânt a alungat Universul egoist, când Dumnezeu ni s-a arătat acolo unde chiar credeam că-l vom găsi. Acum am înțeles ce înseamnă să strângi la piept ziua de mâine, înainte de a ști ce-ți oferă, să săruți bătaia vântului înainte de a-ți ciufuli părul, să iubești ploaia înainte de a deveni una cu ea…
Sunt lucruri pe care credem că nu le putem iubi, dar pe care ajungi să le iubești atunci când crezi că nu vei mai avea parte de ele. Ferice de cel care iubește pe fratele lui înainte de a veni ziua în care ar regreta că nu și-a dăruit dragostea mai devreme. Ferice de cel care iubește pe Dumnezeu, înainte de a veni ziua în care ar regreta că nu și-a jertfit egoismul mai devreme. Ferice de cel care își iubește condiția de creștin și de om, înainte de a veni ziua în care nu ar mai fi decât un nume înscris pe o piatră.
Ferice de tine, că poți trece direct la ziua de mâine, că poți simți bătaia inimii lui Dumnezeu în pieptul tău, că poți simți adierea Duhului Sfânt „ciufulindu-ți” sufletul. Ferice de tine, că Dumnezeu poate să cuprindă în brațele Lui toată lumea și să mai rămână loc și pentru tine…
