Credinta reala
Exisa un mit potrivit caruia oamenii care cred in Dumnezeu ar avea un handicap in priveste dezvoltarea personala. Aceasta afirmatie nu numai ca este neadevarata, ci dimpotriva, credinta ofera un orizont mult mai larg.
Credinta este capacitatea de a vedea lucrurile existente care nu pot fi observate nici cu ochiul liber si nici cu alt instrument inventat de om. Biblia spune: “Credinta este o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad.” In primul rand, prin credinta Il vedem pe Dumnezeu. Tabloul este cu totul diferit in viata celui in care este prezent divinul, care nu poate fi perceput decat prin credinta. Vazandu-L pe Dumnezeu viata se ordoneaza, se imbogateste si capata stabilitate. O consecinta a credintei este, deci, pacea interioara ce nu poate proveni din lipsa credintei in realitatea spirituala. Un om fara Dumnezeu este ca si cand mergi cu masina noaptea pe o ceata foarte deasa, sau ca o barca fara busola in mijlocul oceanului, ca un avion in zbor ale carui aparate de bord nu mai functioneaza sau ca un puscaries fara nici un mijloc de comunicare cu familia sa.
A vedea doar realitatea materiala este un mare dezavantaj, pentru ca eu, omul, sunt atat material dar mai ales am o natura spirituala. Omul adevarat nu se vede, este in interiorul corpului sau. Este una sa-l vezi pe un om mergand pe strada, dar este cu totul alceva ca acel om sa fie tatal tau, pe care il cunosti si care te iubeste. Daca vedem doar realitatea materiala ne ingrozim, pentru ca viata este foarte dura. Daca, de exemplu descopar ca am o boala incurabila, mi se naruiesc dintr-o data toate planurile. Dar daca vad ca este Cineva alaturi care mi-a dat viata, imi poarta de grija si este gata sa intervina cand este nevoie, atunci pacea poate sa-mi umple inima. “Pentru ca noi nu ne uitam la lucrurile care se vad, ci la cele care nu se vad; caci lucrurile care se vad sunt trecatoare pe cand lucrurile care nu se vad, sunt vesnice”. Atat bucuriile cat si durerile acestei lumi sunt trecatoare. De aceea sa ne punem increderea in Dumnezeu, care dureaza vesnic.
Credinta poate fi uneori contrara ratiunii. Cand Domnul Hristos a poruncit unui om paralizat de treizeci si opt de ani: “Scoala-te si umbla” el ar fi putut rationa cam asa: “N-am incercat de atatea ori sa ma ridic si nu am reusit….., daca ma voi face sanatos ma voi ridica…., este absurd ceea ce-mi ceri.” El insa a exercitat credinta, iar puterea lui Dumnezeu a lucrat vindecarea instantanee. Aceasta poate fi si experienta noastra. Chiar daca Mantuitorul nu vindeca toti bolnavii, El ofera pacea Sa oricui are credinta. Ratiunea noastra este limitata, pe cand ratiunea lui Dumnezeu este atotcuprinzatoare si de aceea este nevoie de credinta mai mult decat de ratiune in ce priveste legatura cu El. Ratiunea nu este inlocuita de credinta, ci doar i se subordoneaza. Dumnezeu si lucrurule Sale n-au nici o logica fara credinta, dar dupa ce crezi, ratiunea este de acord cu ce spune El. “caci cine se apropie de Dumnezeu trebue sa creada ca El este si ca rasplateste pe cei ce-L cauta.” Credinta spune: “Asculta de porunca lui Dumnezeu!… si vei ajunge sa ai o intelegere mai buna” Ratiunea spune: nu pot sa ascult pentruca nu inteleg rostul ei.
As vrea sa spun ca viata este o mare aventura a credintei. Copilul se arunca de la inaltime in bratele puternice ale tatalui pentru ca are incredere in el. Apoi spune: “Ce frumos a fost!… Mai vreau odata.” Credinta ma determina sa formez un numar pe tastatura unu telefon si sa vorbesc cu prietenul meu, chiar daca se afla foarte departe si chiar daca nu pot sa inteleg in toate detaliile secretele transmiterii sunetelor prin fir sau prin unde.
Astazi Dumnezeu ne invita sa lasam credinta noastra sa se prinda de El. Vom avea placuta surpriza sa descoperim o lume cu totul noua, de fapt, aceeasi lume in care este prezent El.
