Cand Dumnezeu se uita la noi El inchide ochiii…nu mai vede cravata mea cea noua sau tricoul de la gubela. Acum nu poate vedea cate inele ai pe degete dar nici cat de smerit esti imbracat. Nu te vede cand urci pe scena sau cand cobori in canal gol si zgribulit.
Cand Dumnezeu inchide ochiii nimic nu mai e ceea ce pare…frunzele nu mai cad pe pamant vestejite si pasarile nu mai zboara in tarile calde.Timpul inmarmureste si intreaga natura incepe sa se reuneasca cu creatorul ei…Pasarile vorbesc, copacii suspina, animalele soptesc.Natura vorbeste iar Creatorul asculta.
Cand CReatorul inchide ochiii toate sunt asa cum trebuie…Lupoaica lasa prada inspaimantata din ghiare, vulturul isi intrerupe nebunescul planaj, rechinul pluteste in gol… omul este gol si descoperit.
Cand Dumnezeu inchide ochii pe pleoapele sale brazdate de soare se infiripa o forma umana vaga si nedeslusita…o umbra fara de culoare sau identitate. TU. TU nu mai esti Tu asa cum te cunosti ci asa cum esti de fapt. Nu se mai vede coroana verde plina de flori ci radacinile sapate adanc in
Acum el nu mai vede dar simte durerea ta si intelege."Si eu am fost om",parca spune. “Si eu am trecut pe cararea aceasta”. “Si eu m-am odihnit sub umbra acestui copac.”
Ochii lui inchisi patrund chiar si acolo unde noi nu mai putem simti… ca un strain intr-un cinematograf priveste filmul vietii tale traind intens fiecare clipa…zambind, cantand, strigand de bucurie, cazand in genunchi de durere, zvarcolindu-se in spasme ingrozitoare, apoi iar zambind, cantand…
Lasa-l pe Dumnezeu sa se bucure de tine…ofera-i momente de calitate din viata ta… zambind si cantand.
Apoi inchide si tu ochii pentru o clipa si vezi ce se intampla…
