Infranarea poftelor (gr. egkrateia) inseamna a avea control sau autoritate asupra propriilor dorinte si pasiuni, aceasta virtute presupunand curatie, castitate.
Dupa cum spune si definitia, infranarea poftelor nu inseamna absenta dorintelor, ci controlarea lor. Pentru ca din cate am observat eu in viata mea, nu am fost ispitita decat acolo unde eram mai slaba, unde exista o dorinta pentru acel lucru.; nu acolo unde eram tare, adica nu prezenta interes pentru mine.
De ce si-ar pierde timpul cel rau sa ma ispiteasca cu bautura, care nu ma intereseaza cand poate sa ma ispiteasca cu atatea altele care reprezinta o tentatie pentru mine? Eu personal cand ma confrunt cu o ispita imi vine in minte versul unei cantari: “Traiesc viata mea spre lauda Ta” si atunci imi analizez fiecare pas si sunt mustrata de constiinta mea: Cum am trait eu pentru lauda Lui? Cine m-a vazut enervandu-ma si tipand i-a dat slava Domnului? Categoric nu! Si ma apuc sa dreg ce am stricat, sau daca nu e prea tarziu ma opresc la timp ca sa nu gresesc. De preferat e varianta a doua, si sper ca voi reusi in viitor sa nu mai apelez la prima varianta.
Cum am sa pot reusi asta? In viata mea lucrurile au mers cel mai bine cand le-am lasat in mana Domnului, pur si simplu le-am abandonat Lui. Desi nu am reusit niciodata sa invat sa inot, am invatat principiul dupa care o persoana invata sa se mentina la suprafata apei: nu trebuie sa te lupti tu, trebuie sa lasi apa sa te tina. Asa e si viata noastra: cand eu nu pot il rog pe Domnul Isus si Ii spun ca eu nu reusesc, dar El are toata puterea. “Tu poti Doamne!” Dupa aceea tot ce am de facut este chiar sa Il la sa sa lucreze in viata mea si sa faca ce eu nu pot.
Asta a fost singura metoda care a functionat la mine, cand mi-a fost mai greu, a fost singura care a dat rezultate bune si pe termen lung, nu doar amanari de moment ale problemelor.
Eu nu pot nimic, El poate totul!
