De prea multe ori ne-am obisnuit sa ii cerem lui Dumnezeu protectie, binecuvantare etc…dar cand i-am cerut ultima data doar o inima curata? O inima atat de curata, incat El sa faca ce vrea cu ea. Cineva se ruga astfel: “Tata eu vreau sa te cunosc, dar inima mea lasa nu vrea sa renunte la jucariile ei, nu ma pot despartii de ele, fara ca inima sa imi sangereze si nu vreau sa ma ascunda de Tine teama de aceasta despartire…” Cat de des simtim acelas lucru? Vrem sa smulgem din inima acele lucruri dar nu putem, de parca ar fi vesnic inradacinate, si parca cu cat luptam mai mult cu atat sunt mai puternic inradacinate. Si daca ne gandim mai bine realizam ca toate darurile pe care le primim de la Dumnezeu sunt perfecte…noi putem sa ii oferim un singur lucru: “inima”. Prov.23:26. Nu este prea greu sa ii oferim inima, dar cum arata inima pe care o primeste? Intr-o zi mi-am simtit inima atat de aglomerata incat L-am rugat pe Dumnezeu sa o curete de tot ce a insemnat atat de mult pentru mine, iar pentru El rivalitate. Ceea ce a facut Dumnezeu m-a uimit. Credeam ca in liniste cu zambetul pe fata, usor sa nu simt va lua ce nu ar mai trebui sa fie in ea si ma va lasa libera. Dar El nu a facut asa, mi-a zdrobit inima in mii de bucati…si…apoi m-a lasat pe mine sa arunc afara bucatele zdobite de acolo. De cate ori in loc sa aruncam cioburile recladim castele distruse…pentru ca acele lucruri au insemnat prea mult pentru noi, iar acum ne simtim atat de pustii fara ele. Una din rugaciunile psalmistului David era: “Zideste in mine o inima curata Dumnezeule!” de ce se ruga David astfel? Pentru ca Dumnezeu este mai mare decat inimile nostre si cunoaste toate lucrurile (1Ioan 3:20) si pentru ca are metodele sale de a ne curata inimile noastre chiar daca e atat de dureros!!!Insa se merita…se merita pentru ca Domnul Isus a spus: “Ferice de cei cu inima curata caci ei vor vedea pe Dumnezeu! ”(Matei 5:8) Pentru asa rasplata se merita sa ne dorim, sa ne rugam si sa ne pastram inima curata.
