PROGRAM PENTRU COPII: Exista… sau nu exista?
Jercan Danut Alexandru
INTRODUCERE
Ne nastem ca prunci incapabili sa consumam altceva decat lapte. Pe masura ce crestem, avem nevoie de lapte din ce in ce mai gros, iar laptele mamei se schimba potrivit nevoilor noastre. Ne nastem cu plamani, si gasim aer. Avem nevoie de apa, si ea ne este oferita. Dupa cateva luni, avem nevoie de alimente hranitoare care se afla in legume si fructe, si acestea exista in lume.
Ne imbolnavim. Dar cine a pregatit retete pentru nenumarate feluri de boli, din ierburi, ciuperci sau din cristalele pamantului?
Pentru fiecare nevoie omeneasca exista realitatea corespunzatoare care satisface acea nevoie.
Ce aroganta sau ignoranta ne face sa presupunem ca pentru o nevoie fundamentala, pentru setea sufletului nostru dupa Dumnezeu- o sete care a creat atatea mitologii si religii- nu ar exista o realitate care sa o satisfaca?
RECUNOSTINTA
Te recunosc iubite Doamne
In fiecare strop de roua,
In primaveri, in veri si toamne
In soare bland si-n luna noua.
Te regasesc in stele, seara,
In cantecul de dimineata,
In marul galben ca si ceara
Si in cristalul mic de gheata.
Tu ai creat nemarginirea
Si graiul Evei, in Eden,
Intelepciunea si iubirea
Si prunc umil la Betleem.
De-aceea ma inchin, Parinte,
Si-n loc de mir Iti dau in dar
Un psalm nascut pe creste sfinte
Si-o inima batand a har.
UN RASPUNS PLIN DE INTELEPCIUNE
Voltaire, plimbandu-se printr-un parc, a intalnit un copil care se juca.
Dupa ce l-a chemat la sine, printre altele i-a vorbit:
-„Asculta!…vezi acest pom incarcat cu mere? Toate vor fi ale tale, daca vei putea raspunde la o intrebare.”
-„O, daca e din ce am invatat, sunt sigur ca voi raspunde!”
-„Bine!…toate merele vor fi ale tale daca vei putea sa-mi spui, unde este Dumnezeu!”
Baiatul a ramas un moment buimacit; apoi, ridicand ochii, i-a spus cu indrazneala:
-„Dar dumneavostra, domnule, ati putea sa-mi raspundeti unde nu este El?”
Acest raspuns a fost ca o lovitura de ciocan pentru Voltaire. El s-a intors si si-a continuat drumul, lasand in urma morala si copilul.
UNDE NU E DUMNEZEU?
Te rog, omule mai mare,
Daca nu e foarte greu,
Da-mi raspuns la intrebare:
Unde nu e Dumnezeu?
Tu, ce umbli printre astre,
Si zbori ca un Prometeu
Peste zarile albastre,
Unde nu e Dumnezeu?
Tu, ce ai pasit pe luna,
Si calci peste visul meu,
Vreau ca gura ta sa spuna:
Unde nu e Dumnezeu?
Si daca la intrebare
Sa raspunzi, iti este greu,
Te rog , omule mai mare,
Sa te-ncrezi in Dumnezeu!
INTREBAREA UNUI SAVANT ATEU
Se spune ca un savant, venind acasa de la laboratorul sau, a fost chemat de sotia lui la masa de seara. Sotia i-a pus o salata pe masa.Cum el era ateu, a zis:
-„Daca frunzele de salata verde, boabele de sare, picaturile de ulei si de otet si feliile de oua ar fi plutit in aer din toata vesnicia, s-ar fi putut ca in cele din urma, din intamplare, sa se reuneasca de la sine in salata?”
-„Da!” i-a raspuns sotia, „dar nu asa de frumos aranjata si gustoasa ca aceasta facuta de mine!”
Atomii care ar fi venit laolalta din intamplare nu ar fi putut face un univers atat de frumos!…
FARA DUMNEZEU
Fara Domnul, care porunceste,
Universul n-ar fi existat;
Si fara El nu s-ar fi programat
Jertfirea, lui Isus, ce mantuieste.
Nu, nici pamantul n-ar fi fost frumos
Daca Dumnezeu era o gluma,
Si nu am fi scapat de sub minciuna
Fara un Creator, fara Hristos.
Si nu am fi aflat, spre casa, drumul
Daca Scriptura sfanta nu vorbea;
Si fara suferinta Lui, cea grea,
De sub gheena nu scapam niciunul.
Deci, crede astazi in apelul meu,
Cat la iubire e deschisa poarta…
Da, totul este opera de arta!
Da, totul e facut de Dumnezeu!
PRIVITI ALBINELE!
Priviti albinele care organizeaza o cetate cu 10.000 de celule pline de miere pentru larvele lor, si un loc pentru regina-mama. Cand albinele observa ca vremea incepe sa se incalzeasca si s-ar putea ca ceara sa se topeasca si astfel s-ar pierde mierea, ele organizeaza roiul in echipe, pun santinele la intrari, lipesc picioarele jos si apoi cu aripile fluturande intocmesc un sistem de ventilatie spre a raci mierea- ceva asemanator cu un ventilator electric.
Albinele culeg mierea de pe o suprafata de circa 50 de km. patrati. Se pune intrebarea:
„Cum poate puterea micuta a unei albine sa realizeze astfel de minune, daca in spatele ei nu se afla o putere superioara, puterea lui Dumnezeu?”
ALBINA
Alearga din floare-n floare
Si mereu e calatoare;
Aduna polen si miere
Si-ti da tot fara a-ti cere.
Iubeste lucru-n echipa
Si nu traieste-n risipa;
Are paznici la intrare
Si regina outoare.
Are arma cu venin
Si un zbor subtire, lin;
Cu dulceata te alina
Si-are numele: ALBINA!
EXPERINTA
Un grup de savanti din Chicago au facut o experienta. O molie feminina apartinand unei specii rare a fost plasata intr-o camera. La o distanta de 4 mile s-a dat drumul unei molii de parte barbateasca, din acelasi soi. In ciuda fumului din oras, in ciuda distantei si in ciuda faptului ca femela se afla intr-o camera inchisa, in cateva ore masculul a fost gasit batand din aripi la fereastra camerei unde era prizoniera femela.
Explicati un astfel de lucru fara ipoteza unei fiinte inteligente- Dumnezeu- care a creat aceste lucruri.
FLUTURASUL
Un fluturas, cu aripi fine,
Pentru o clipa s-a oprit,
Pe cartea-n care am citit,
Ca oboseala sa-si aline.
Am vrut, de ganduri, sa mi-l leg
Si nu l-am speriat deloc,
Si prins in al uimirii joc
Am incercat sa-l inteleg.
Si am aflat doar sfinte taine:
Un pictor, dintr-un Canaan,
Mult mai puternic ca Aman,
I-a picurat culori pe haine.
I-a dat si aripa de zbor,
Si gingasie in miscare,
Parfum din fiecare floare
Si pentru crin, un fel de dor.
Si pe cand el isi lua iar zborul
Spre tara soarelui rasare,
Am inteles un lucru mare:
Ca Dumnezeu e Creatorul.
PAMANTUL E O INTAMPLARE?
Pamantul se afla exact la distanta potrivita de Soare si are viteza orbitala potrivita spre a face posibila viata pe el. Daca ar fi fost foarte putin mai aproape de Soare, am fi fost arsi de focul lui. Daca am fi fost mai departe, pamantul ar fi fost prea rece ca sa creasca ceva pe el. Daca pamantul nu s-ar roti in jurul soarelui, n-ar fi schimbari de anotimpuri. Sa fie toate acestea pura intamplare?
PSALMUL CREATIUNII ( dupa Iov)
„Inaintea lui Dumnezeu tremura umbrele sub ape si sub locuitorii lor;
Inaintea Lui, locuinta mortilor este goala, adancul n-are acoperis.
El intinde miazanoaptea asupra golului, si spanzura pamantul pe nimic.
Leaga apele in norii Sai, si norii nu se sparg sub greutatea lor.
Acopere fata scaunului Sau de domnie, si Isi intinde norul peste el.
A tras o bolta pe fata apelor, ca hotar intre lumina si intunerec.
Stalpii cerului se clatina, si se inspaimanta la amenintarea Lui.
Prin puterea Lui turbura marea, prin priceperea Lui ii sfarma furia.
Suflarea Lui insenineaza cerul, mana Lui strapunge sarpele fugar.
Si acestea sunt doar marginile cailor Sale, si numai adierea lor usoara ajunge pana la noi! Dar tunetul lucrarilor Lui puternice, cine-l va auzi?” ( IOV 26: 5-14)
CREATIUNEA IN PSALMUL „33”
„Laudati pe Domnul cu arfa, laudati-L cu alauta cu zece coarde.
Cantati-I o cintare noua!
Faceti sa rasune coardele si glasurile voastre!
Caci Cuvantul Domnului este adevarat,
Si toate lucrarile Lui se implinesc cu credinciosie!
El iubeste dreptatea si neprihanirea;
Bunatatea Domnului umple pamantul.
Cerurile au fost facute prin Cuvantul Domnului
Si toata ostirea lor prin suflarea gurii Lui.
El ingramadeste apele marii intr-un morman, si pune adancurile in camari.
Tot pamantul sa se teama de Domnul!
Toti locuitorii lumii sa tremure inaintea Lui!
Caci El zice, si se face;
Porunceste si ce porunceste ia fiinta.”
(Ps. 33: 2-9)
RASPUNSUL FERMIERULUI
Un fermier rus a fost intrebat odata daca crede in Dumnezeu. El a raspuns afirmativ. A fost intrebat din nou:
-„Pentru ce ai crede in El? L-ai vazut vreodata?”
-„Nu”, a fost raspunsul sau. „Dar tot asa n-am vazut nici un japonez in viata mea, si cu toate acestea cred ca japonezii exista, fiindca armata noastra a luptat contra lor in ultimul razboi, si aceasta este o dovada suficienta pentru mine. Daca n-ar exista Dumnezeu, ce rost ar avea sa lupti impotriva Lui?”
SA CREZI
Nu te forta sa crezi ca nu exista
Doar pentruca savantul ti-a propus…
Imbraca-te in fire optimista
Si te intreaba, cine-a fost Isus?
De unde a venit in Betleem
Si unde a plecat dupa aceea?
De unde vine-n clipa cand Il chem
Si cine-a predicat in Galileea?
Cine-a-nviat pe fiica lui Iair
Si cine-a strans tot raul lumii-n cruce?
Cine-a promis ca peste cimitir
O inviere sfanta va aduce?
Daca Isus n-a fost si nici nu este
De ce mai mergi la slujba de Craciun?
Si daca Dumnezeu e o poveste
De ce postesti in marele ajun?
De ce te rogi, de ce te-mpartasesti?
De ce mai tai, de Pasti, un miel celest?
Daca nu crezi in El, de ce cioplesti
Troite pentru varf de Everest?
Opreste-te! Ajunge cu sfidarea!
E vremea sa pornesti spre Absolut…
De vrei sa prinzi, in ceruri, sarbatoarea,
Sa crezi, ca este vremea de crezut!
ATOTPUTERNICIE
Orice promisiune are ca temei Atotputernicia lui Dumnezeu. El poate totul. In fata Lui nu exista imposibilitati. Crezi ca e prea greu sa-ti poarte de grija in ce priveste hrana familiei tale? Adu-ti aminte ca a purtat de grija lui Israel, un popor intreg, timp de 40 de ani in pustie. Te rog, i-a creionul si fa o mica socoteala:
Sa zicem ca fiecaruia i-ar fi trebuit numai 1 kg de mana pe zi, la 2 milioane de oameni le-ar fi trebuit 2 milioane kg, adica un sir de 200 de vagoane pe zi; pe un an 730 milioane de kg, adica 73 de mii vagoane de hrana; iar pentru 40 de ani le-ar fi fost necesare 2 milioane noua sute doua zeci de vagoane de hrana. Daca ar fi plecat de capul lor, de unde ar fi putut lua atata mana?
Nu-i asa ca te uimesc aceste cifre? Dar Israel n-a avut nimic. Dumnezeu S-a ingrijit in fiecare dimineata sa soseasca cele 200 de vagoane de mana proaspata pentru poporul Sau si cisterne cu apa rece, din stanca.
O, tu cel ce nu crezi ca exista Dumnezeu, cum iti explici aceasta hranire miraculoasa a lui Israel? Iar tu, cel ce-ti zici credincios, unde iti este credinta cand e vorba de mancare si imbracaminte? Lui Israel i-a putut procura hrana in mijlocul pustiei, iar tie, in mijlocul campiei roditoare, ti-e teama ca ai sa mori de foame, daca te increzi cu totul in Dumnezeu? Ce slaba, ce mica ne e credinta!… Lui Israel a putut sa-i dea toate pe deasupra, iar tie nu?…Oare nu e El acelasi Dumnezeu Atotputernic?
INCREDE-TE IN EL
Cand necredinta vine si te-apasa
Si crezi ca treci prin veacul cel mai greu,
Cind plangi ,ca n-ai ce sa mai pui pe masa,
Increde-te in Bunul Dumnezeu!
Cand vin copiii cu manute-ntinse
Si-ti cer, ca sa le dai, mereu, mereu…
De n-ai un leu si vaile sunt ninse,
Increde-te in Bunul Dumnezeu!
Si daca vantul sufla prin hambare
Si-ti vine-atunci, in gand, sa fii ateu…
Chiar daca n-ai nimic in buzunare,
Increde-te in Bunul Dumnezeu!
SCENETA : ( fiecare copil va purta in mana simbolul pe care il reprezinta. Vor fi toti aliniati pe platou)
1) Floarea
Eu sunt floare…
Cine oare
Credeti ca mi-a dat culoare?
Parfumul inmiresmat
Credeti ca l-am cumparat?
2) Gutuia
Eu sunt galbena gutuie
Acrisoara si-amaruie…
Pana maine dimineata
Sunt compot sau sunt dulceata.
Dar va pun o intrebare:
Cine sa-mi fi dat culoare?
3) Apa
Eu sunt apa de izvor…
Ma avant spre mari, de zor.
Aduc viata, limpezire,
Verde-n iarba, racorire.
Fara mine omul moare.
Deci va pun o intrebare:
Cine credeti ca m-a pus
Jos, in mari,
Si-n Cumulus?
4) Crenguta de brad
Sunt a bradului crenguta,
Mladioasa si draguta.
Cel ce face si desface
Mi-a dat frunze ca de ace.
Dar eu ma mandresc cu ele
Si le flutur catre stele.
Stiti cine mi-a dat culoare
Si frunze necazatoare?
5) Nuca
Eu sunt nuca, nucului,
Hrana ucenicului…
Am o coaja foarte tare!
Nu ma sparge-n maini
Ca doare!
Var, mi-e tanarul alun…
Si as vrea sa-ntreb acum:
De unde, ulei, adun?
Cine mi-a dat miezul bun?
6) Lamaia
Stiti ce sunt? Sunt o lamaie
Galbena ca o gutuie…
Si am venit la congres
Ca nu toti au inteles,
De ce nu cresc in padure
Unde sunt si fragi si mure,
Ci in zona africana
Si mediteraniana.
De nu v-a prins toropeala,
Plictisul si oboseala
Spuneti, pan’ nu vine seara:
De unde imi iau acreala?
7) Piatra
Eu sunt piatra…, piatra tare
Nu am frunze, nici picioare,
Nici parfum, curat, de floare…
Dar pun si eu o-ntrebare:
Cine m-a cladit, sub soare,
Si in munte, si in mare?
8) Sarea
Eu sunt sarea… O vecina
M-a adus de la salina.
Cineva a spus, candva,
Sa fim sare…Nu-i asa?
Cred ca stie fiecare
Ca sarea e o valoare.
Mai spun insa un cuvant:
Cine m-a pus in pamant?
9) Copilul
Nu sunt piatra, nici beton,
Nici floare si nici atom…
Sunt un simplu pui de om.
Am luat cu mine Scriptura
Ca sa spun invatatura:
Cartea Sfanta ne arata
Ca lumea a fost creata!
Si nimic din ce-i sub soare
Nu este la intamplare!
Biblia ne povesteste
Ca pamantul se-nvarteste
Si ca astrele de sus
Sunt facute prin Isus!
Omul cu fata draguta
Nu se trage din maimuta
Ci in frumusetea lui
Poarta chipul Domnului!
De aceea este bine
Sa-nteleaga orisicine:
De la om la cetaceu,
De la munti la scarabeu
Vezi mereu, mereu, mereu,
Lucrarea lui Dumnezeu!
MARCO POLO
Cand Marco Polo, primul european care a intrat in China, s-a intors si a povestit tovarasilor sai ca a intalnit oameni galbeni cu ochi oblici si cu parul impletit in cozi- el a fost denumit:”Marco Polo mincinosul”. Ce posibilitati avea el sa-si dovedeasca afirmatiile? El nu putea decat sa spuna oamenilor: „Duceti-va unde am fost eu, infruntati pericolele pe care le-am infruntat eu si veti cunoaste adevarul! Un poet spunea: „Si cine vrea, pe Dumnezeu, sa-L vada, Sa stea in fata Lui pe baricada!”
Psalmistul rosteste:
„Laudati pe Dumnezeul dumnezeilor…Pe Cel ce-a facut
cerurile cu pricepere” ( Ps. 136:2,5)
APEL:
Minunile creatiei ar trebui sa ne umple inimile de multumire, dar intotdeauna numai pentru Creator. Fii constient de creatie. Soarele ne aminteste de caldura dragostei lui Dumnezeu. Imensitatea spatiului ne vorbeste de nemarginirea lui. Rasaritul si apusul soarelui ne reveleaza frumusetea si splendoarea naturii Sale divine. Cum ar trebui sa ne faca acestea sa-L laudam pe Acela care nu numai ca ne-a dat viata fizica, dar care ne-a daruit viata vesnica prin credinta in Isus Hristos!
Lozinca noastra ar trebui sa fie:
”Sa nu treaca o zi fara sa-I multumesti pentru CREATIUNE!”
Vant si ape, frunze si lumina
Vorbesc mereu de dragostea-I divina…
Iubite om, I-ai multumit vreodata
Pentru iubirea, mare, ce-ti arata?
Daca „ El a asezat pamantul pe temeliile lui, si niciodata nu se va clatina”(Ps.104:5)
atunci sa nu uitam :
„Este bine sa ne inchinam lui Dumnezeu in natura, daca aceasta ne ajuta sa ne inchinam Dumnezeului naturii”!
Amin
Autor: Jercan Danut Alexandru
