Jenny era o fetita dragalasa de cinci ani, cu ochii plini de lumina. Intr-o zi, cand, Jenny si mama ei mergeau sa achite nota de plata la bacanie, Jenny a vazut in vitrina unui magazin un colier de perle din plastic cu pretul de $2.50 Si-a dat seama ca isi doreste atat de mult colierul! Cand a intrebat-o pe mama ei daca nu i l-ar putea cumpara, mama i-a raspuns: “ Da, e un colier dragut, dar costa ingrozitor de mult. Sa-ti spun ceva. Am sa-ti cumpar colierul si cand ajungem acasa facem o lista de lucruri pe care le poti face ca sa platesti datoria pentru colier… Si apoi, de ziua ta bunica s-ar putea sa-ti dea o bancnota de un dolar! E bine?” Jenny a fost de acord si mama i-a cumparat colierul. Ea a lucrat din greu pentru a-si indeplini sarcinile in fiecare zi si, desigur, bunica i-a dat o bancnota de un dolar de ziua ei. In curand, Jenny a terminat de platit intreaga suma pentru perle. Cat de mult iubea Jenny acel colier! Le purta peste tot… la gradinita, in pat si cand iesea impreuna cu mama ei sa rezolve diferite treburi. Singurul loc unde nu le purta era sub dus. Mama ii spusese ca ii vor face gatul verde.
Jenny avea un tata foarte iubitor. De fiecare data cand Jenny mergea la culcare, tatal ei se ridica din fotoliul lui favorit si o insotea pe Jenny in dormitorul ei pentru a-i citi povestirea ei favorita. Intr-o seara, cand terminase povestea, tatal o intreba: “Jenny, ma iubesti?” “O, da, tati, stii ca te iubesc!”, raspunse fetita. “Bine, atunci da-mi perlele tale.” Jenny spuse: “O, tati, nu perlele mele! Dar pot sa ti-o dau pe Rosie, papusa mea favorita. O stii? Mi-ai dat-o anul trecut de ziua mea. Si pot sa-ti dau si serviciul ei de ceai. E bine?” Tatal spuse: “O, nu, draga mea, e bine asa.” O saruta incet pe obraz. “Noapte buna, mititico.” O saptamana mai tarziu, tatal ei o intreba inca odat? pe Jenny dup? ce terminase povestea “Ma iubesti?” “Da, tati, stii ca te iubesc.” “Atunci, da-mi perlele tale.” “O, tati, nu perlele mele. Dar pot sa ti-l dau pe Ribbons, calul meu de jucarie. Iti amintesti de el? E favoritul meu. Are coama asa de moale si poti sa te joci cu el si sa-i impletesti coama si toate celelalte. Pot sa ti-l dau pe Ribbons daca vrei, tati.” “O, nu, e mai bine asa”, spuse tatal ei, sarutandu-i din nou obrajii. “Dumnezeu sa te binecuvinteze, mititico. Vise placute.”
Cateva zile mai tarziu, cand tatal lui Jenny intra la ea in camera ca sa-i citeasca o poveste, Jenny statea pe pat si buzele ii tremurau. Isi intinse manuta spre tatal ei si spuse “Uite, tati”. Isi deschise mana si acolo era iubitul ei colier cu perle. Il lasa sa alunece in mana tatalui. Cu o mana, tatal ei primi perlele de plastic si cu cealalta scoase din buzunarul sau o cutie de catifea albastra. Inauntrul cutiei erau niste frumoase perle veritabile. El le avusese tot acel timp. Astepta doar ca Jenny sa renunte la lucrul ieftin ca sa-i poata da ceea ce era real.
Povestire trimisa de Laura H.
