La inot cu pinguinii
– Prin ce aventuri vom mai trece astazi, ma intrebam in timp ce masina mergea pe langa faleza oceanului.
Tata era plecat cu afaceri, iar eu, mama si sora mea, Corina, eram intr-o excursie pe coasta de sud-vest a Africii. Ne-am simtit bine la Cape Town, iar acum calatoream de-a lungul coastei.
– Ei, Simon, sper ca nu va fi la fel de antrenant ca ieri, cand babuinul acela a incercat sa intre in masina si sa ti se aseze in brate, mi-a raspuns Corina.
– Era cat pe-aci, am recunoscut eu. Insa mai am niste bani schimbati. As putea sa caut vreun Mall, am glumit eu.
Mama se tot uita dupa un anume loc, unde auzise ca se afla o colonie de pinguini africani. Deodata, a iesit de pe drumul principal si a intrat pe un drumeag serpuitor, pe marginea caruia era parcate alte cateva masini.
– Cred ca aici este locul, a spus ea, iesind din masina.
– Vezi vreun babuin prin preajma? am intrebat-o eu.
– Nu-ti face griji, Simon, te lasam in masina cu geamurile si usile inchise, m-a linisit mama. Am auzit ca pe aici este un golf amenajat, unde putem inota.
Am urmat firul potecii care pornea din parcare. Astfel am trecut prin tufisuri si stanci mari, pana am ajuns la dunele de nisip, unde se afla zona ocrotita de lege pentru colonia de pinguini.
Printre tufele din preajma, a aparut un pinguin alb-negru, cu privirea inteligenta. Am luat-o de mana pe sora mea.
– Uite acolo, am soptit eu.
Pinguinul s-a strecurat prudent printre tufe, apoi a intrat pe poteca, uitandu-se in ambele directii. Dupa el, au venit inca doi pinguini, unul in spatele celuilalt. Primul ii conducea pe ceilalti doi, tarsaindu-si picioarele pe nisipul argintiu, strajuit de stanci. Erau asa de caraghiosi, incat nu ne-am putut abtine sa nu radem.
– Am citit undeva ca exista cam 5.000 de pinguini africani in aceasta zona a continentului, ne-a spus mama.
Mie mi se parea ciudat ca in Africa traiesc pinguini, insa nu a durat mult pana am vazut colonia de pinguini pe dealul nisipos din fata noastra. Deodata, mi-am dat seama ca imi pierdusem banii. Am crezut ca i-am pierdut undeva, pe poteca, pentru ca ii aveam inca la mine cand am coborat din masina. Am alergat deci inapoi, dar nu i-am gasit.
Cand m-am intors langa familia mea, Corina a glumit:
– Oricum, pe-aici nu sunt complexe comerciale, Simon. Hai sa inotam cu pinguinii.
Ne-am simtit atat de bine in apa. Era atat de limpede, incat puteai vedea nisipul alb care stralucea in auriu pe fundul oceanului. Iar Corina a avut dreptate – chiar am inotat cu pinguinii! Ne-am balacit in apa alaturi de o duzina de oameni si de cativa pinguini.
– Simon, m-a strigat Corina. Uite cum sar pinguinii de colo. Nu cred ca se joaca numai. Par ocupati cu ceva.
– Si eu m-am uitat la ei, am spus eu. Sunt ca niste rachete alb-negre. Poate cauta ceva. Ei, chiar daca se misca atat de repede, nu ne lovesc.
Cand am iesit din apa si am pornit inapoi spre masina, ne-am mai uitat o data spre cuiburile coloniei. Un om de pe plaja ne spusese ca pinguinii isi depun ouale in nisip, de obicei pe guano (ingrasamant fosil).
– Ce fac acolo? am intrebat eu, vazand trei pinguini care stateau in cerc pe alee, sapand si cercetand nisipul dintre ei.
Ne-am apropiat si am vazut. Banii mei! Mi-au gasit banii! M-am apropiat prudent de pinguini si, in cele din urma, s-au dat inapoi.
– Multumesc baieti! le-am spus ridicandu-mi banii. Nu voi uita partida noastra de inot si nici ajutorul vostru in gasirea banilor. Ce aventura!
Am avut impresia ca pinguinul care era cel mai aproape de mine mi-a facut cu ochiul.
Bonnie Walker
Traducere: Delia Buciuman
Ora familiei
Invita-ti familia la altar.
Inainte de a se aduna, ascunde in camera o moneda.
– Propune un concurs: Cine gaseste primul moneda. Poti da indicii de genul "foc" pentru foarte aproape si "rece" pentru cel mai departe.
– Citeste povestirea si discutati despre cum si-a pierdut Simon banii. Cum se simte cineva care pierde ceva de valoare?
