Gasca moarta – autor necunoscut

   Il cheama Ionut si inca isi aduce aminte de zilele petrecute vara trecuta la bunici, in sat…
   De cum a ajuns, i s-a dat o prastie cu care sa se joace in padure. Nu avusese niciodata inainte o prastie si toata ziua incerca sa-i deprinda mestesugul, dar nu reusi sa nimereasca nici macar din greseala tinta.
   Spre seara, putin descurajat, a luat-o inapoi pe poteca, spre casa bunicilor. Cand, iata ca ii iesi in cale gasca motata din ograda bunicilor, preferata bunicii. Fara sa stea mult pe ganduri, ca-ntr-o simpla si nevinovata joaca, Ionut "arma" prastia, ochi si elibera elasticul, iar pietricica… zbrrr! nimeri ratusca intre ochi, secerand-o la pamant.
   Moarta! Ionut era socat. Ce sa faca? In panica momentului, apuca gasca de cap si o zvarli in cel mai apropiat tufis. Dar vai! Utu, verisorul lui, rasari ca din pamant in fata lui, se uita la el smechereste si o zbughi spre portita.
   A doua zi, dupa pranz, bunica il chema pe Utu sa o ajute la stransul mesei.
   – "Bunico", rosti Utu in graba, "Ionut mi-a spus ca ar vrea sa te ajute astazi la bucatarie. N-as vrea sa se supere pe mine, asa ca… ii cedez lui locul si… treaba!"
   Dupa care se apropie de Ionut si ii sopti:
   – "Nu uita de gasca… "
   Ce-i ramanea lui Ionut sa faca, decat sa o ajute pe bunica la stransul mesei, altfel Utu l-ar fi parat bunicii in legatura cu gasca din tufis.
   Zis si facut… timp in care Utu chiuia de bucurie cu alti copii pe maidanul din spatele casei.
   In dupa-masa aceleiasi zile, bunicul ii intreba pe baieti daca n-ar vrea sa-l insoteasca la pescuit, dar bunica ii spuse cu regret in glas:
   – "Imi pare rau, draga, dar am nevoie de Utu sa ma ajute la vopsitul gardului."
   Utu zambi cu o sclipire sireata in ochi.
   – "A, nicio problema, buni! Ionut mi-a spus deja ca ar vrea sa te ajute el la vopsitul gardului." 
   Dupa care sopti din nou la urechea lui Ionut:
   – "Nu uita de gasca… "
   In cele din urma – dupa cateva zile in care indeplinise atat partea lui, cat si pe cea a lui Utu din treburile gospodaresti – Ionut nu mai putu sa suporte situatia. Se duse la bunica si ii marturisi ca el este cel care ii omorase din greseala gasca motata, pe care stia ca bunica o iubise atat de mult.
   Bunica se apleca inspre el, il stranse la pieptul ei ce mirosea a cimbrisor, il saruta in crestetul capului si ii spuse:
   – "Puiul meu drag, buni stie toate astea. Vezi tu, eram la fereastra cand s-a intamplat. Dar pentru ca te iubesc, te-am iertat. Inca de-atunci te-am iertat… Asteptam numai sa vad cat timp il vei lasa pe Utu sa te santajeze si sa faca o sluga din tine. Fiindca asta a facut el pana in clipa in care te-ai hotarat sa-mi marturisesti cele intamplate.
Buni te iubeste, Ionut!"