O asistenta medicala din sectia de pediatrie, inainte de a aseza stetoscopul pe piepturile celor micuti, obisnuia sa puna mai intai bratele aparatului in urechile lor pentru a-i lasa sa asculte cateva clipe bataile propriilor inimi. Ochisorii lor se mareau si se luminau intotdeauna a uimire. Dar niciodata asistenta n-a primit un raspuns ca al lui David, un baietel de 4 ani.
Cu delicatete, ea a pus bratele stetoscopului in urechile lui, a plasat discul aparatului in dreptul inimii copilului si i-a spus: "Asculta! Ce crezi tu ca este acest sunet?" El si-a unit sprancenele intr-o atitudine de concentrare si si-a ridicat privirea ca pierdut in misterul ciudatului "pam-pam" ce lovea adanc in pieptul sau. Apoi fata i s-a transformat intr-un zambet de uimire si intelegere in acelasi timp: "Este Isus care ciocane?"
