Cand Amy Hagadorn a dat coltul holului indreptandu-se spre clasa, s-a ciocnit cu un baiat inalt din clasa a cincea care alerga in directie opusa. "Da’ mai uita-te si pe langa tine, sprinteno!", striga baiatul in timp ce o ocolea pe mica eleva de-a treia. Apoi, cu un zambet afectat pe buze, baiatul isi apuca piciorul drept si imita modul in care Amy schiopata cand mergea.
Amy isi inchise ochii pentru un moment. "Ignora-l!", isi spuse in timp ce se indrepta spre clasa ei. Dar la sfarsitul zilei, Amy inca se mai gandea la baiatul inalt si la tachinarea lui. Dar macar de-ar fi fost doar el! De cand Amy incepuse clasa a treia se gasea in fiecare zi cineva care s-o tachineze. Copiii o necajeau in legatura cu modul in care vorbea si cu schiopatatul. Amy se saturase. Uneori, chiar in mijlocul clasei pline de elevi, se simtea singura din cauza batjocurilor.
In seara aceea, la cina, Amy era tacuta. Mama ei stia ca lucrurile nu mergeau prea bine la scoala. De aceea, Patty Hagadorn era fericita sa aiba vesti invioratoare de impartasit cu fiica ei. "Este un concurs al dorintelor de Craciun la radio", anunta mama lui Amy. "Scrii o scrisoare managerului postului si poti castiga un premiu. Cred ca cineva cu par blond si carliontat de la aceasta masa ar trebui sa participe." Amy chicoti. Concursul suna distractiv. Incepu sa se gandeasca la ce si-ar dori cel mai mult de Craciun. Un zambet o insenina deodata pe Amy cand o idee ii veni pentru prima data in minte. Cauta un creion si o hartie si merse sa lucreze la scrisoarea ei. “Draga managerule,” a inceput ea.
In timp ce Amy lucra pentru a scrie cea mai buna scrisoarea a ei, restul familiei incerca sa ghiceasca ce si-ar putea dori. Jamie, sora lui Amy si mama ei se gandeau amandoua ca o papusa Barbie va fi in capul listei lui Amy. Tatal credea ca era vorba despre o carte cu poze. Dar Amy nu voia sa-si tradez e deocamdata dorinta ei secreta pentru Craciun. Iata scrisoarea lui Amy, exact asa cum a scris-o ea in acea seara:
"Draga managerule,
Ma cheama Amy. Am noua ani. Am o problema la scoala. Ai putea sa ma ajuti, te rog? Copiii rad de mine din cauza modului in care merg, alerg si vorbesc. Am paralizie cerebrala. Singura mea dorinta e sa existe o zi in care nimeni sa nu mai rada de mine sau sa faca glume pe seama mea.
Cu drag,
Amy"
