– Spune-mi o poveste, o ruga Raisa pe bunica, intorcandu-se de langa fereastra prin care privise la macaleandrii de pe pajistea primavaratica. Stii vreo poveste despre pasari?
Bunica se instala in balansoarul comod, iar Raisa se inghesui alaturi.
– Matusa Jeni obisnuia sa-mi spuna povesti despre pasari, raspunse bunica. De fapt, daca nu mi-ar fi povestit ea lucrurile acestea, mi-ar fi fost greu sa le cred.
– Spune-mi povestea, chicoti Raisa.
– Ei, incepu bunica, matusa Jeni si unchiul Ionel locuiau intr-o parcare de rulote, iar cel mai apropiat vecin, doamna Georgescu, statea destul de aproape de ei. Celor doua femei le placea sa priveasca pasarile si vorbeau adesea despre ce mai descoperisera ca faceau acestea prin curte.
Intr-o zi, doamna Georgescu i-a telefonat incantata matusii Jeni:
– Iti mai amintesti de macaleandrul despre care ti-am vorbit, cel care si-a facut cuib in tufisul de langa fereastra mea? Ei, a scos pui si, astazi, unul dintre ei a cazut din cuib!
Doamna Georgescu stia ca, daca ar fi ramas acolo, l-ar fi putut inhata o pisica, dar nu credea ca pasarea mama l-ar fi primit inapoi, daca l-ar fi asezat la loc, in cuib. A urmarit cum pasarea sarea pe langa puiul care piuia, incurajandu-l sa o urmeze.
Deodata, a vazut o aripa galbena falfaind spre pamant si ambii parinti au inceput sa se agite pe langa pui. Apoi, s-au asezat de o parte si de cealalta a puiului, reusind sa-si vare fiecare cate o aripa sub pui. Au inceput sa dea din aripi si au zburat in cuib, ducandu-l si pe puisor.
– O, bunico, ce poveste frumoasa! spuse Raisa. Imi plac povestile cu pasari. Mai stii vreuna?
– Da, raspunse bunica. De fapt, tocmai am citit una in ziarul de azi. Se pare ca doi soti se plimbau pe marginea lacului dintr-un parc si au auzit o mare zarva iscata de o rata. Considerand ca exista un motiv intemeiat, s-au indreptat spre locul unde se auzea galagia. Astfel, cand au ajuns la scurgerea de nivel a lacului, au observat trei puisori pufosi si galbeni. Trecusera de margine si cazusera la vreo cativa metri in canal.
Barbatul si-a folosit mobilul si a sunat la serviciul pentru protectia animalelor. Curand, a sosit echipa de salvare. Unul dintre oameni a spus ca, de treizeci de ani, rand pe rand, cad pui de rata peste marginea scurgerii de nivel. Si, indiferent de tipul gratarului folosit, unii pui tot gasesc o modalitate sa treaca. Cei mai multi reusesc sa inoate si sa apara teferi intr-o alta parte din parc.
Salvatorii din povestirea aceasta au coborat o scara si, curand, au luat puii intr-o plasa pentru a-i duce la mama lor. Toti au fost bucurosi, pentru ca incidentul s-a incheiat cu bine.
Bunica si nepoata au ramas tacute o vreme: apoi Raisa a spus:
– Ma gandesc la povestirea de la Scoala de Sabat, despre faptul ca Isus stie cand cade o vrabie.
– Tu chiar crezi ca valorezi cat un pui de ratusca sau cat o vrabie? o tachina bunica.
– Bineinteles, bunico, raspunse Raisa. Poate chiar o farama mai mult, chicoti ea, iar bunica rase cu pofta si o imbratisa cu foc.
Traducere: Oana Ghiga
Adventist Review, iunie 2005
Ora familiei
Invita-ti familia la altar. Dupa ce citesti povestirea, vorbiti despre puterea lui Dumnezeu. El este atat de mare, incat a putut sa trimita foc din cer pentru a mistui jertfa adusa de Ilie, insa are grija si delicatete fata de pasarele.
– Vorbiti despre diferitele moduri in care Dumnezeu poarta de grija lumii animale.
– Vorbiti despre cum asaza Dumnezeu ganduri de dragoste in mintea ta si a parintilor tai. Dati pe rand exemple.
– Ce cantare cunoasteti despre grija lui Dumnezeu? Intonati-o impreuna!
