Odată, o fetiță mică stătea jos pe covor și se juca lângă bunica sa, care cu o bucată de pânză prinsă într-un gherghef într-o mână și cu acul în cealaltă lucra la o broderie cu flori și arbori. Și de acolo de jos, văzând numai noduri și ațe fără nici un rost , fetița se întreba în gând ” oare ce se întâmplă cu bunica mea de face lucruri atât de urâte când e știu că ea are numai lucruri frumoase în casă? De ce lucrează de atâta timp la pânza aceasta fără nici un sens? Cu siguranță că bunica a îmbătrânit sau poate nu mai vede așa de bine!” Și se jucă mai departe gândindu-se cum să-i spună bunicii adevărul până când o întrerupse glasul domol al acesteia:” Fetița mea, am terminat. Hai să-ți arăt ce am făcut. Vrei!??
Fără să mai aștepte o altă invitație fetița urcă imediat în poala bunicii și…surpriză ! În fața sa apăru imediat un peisaj parcă mai frumos decât celelalte, cu flori, cu arbori și iarbă verde și cu o apă albastră care semăna cu cerul senin. Mirată peste poate fetița întrebă:
-Bunico, nu înțeleg un lucru. Când ai schimbat broderia la care lucrai? Asta e așa de frumoasă pe când cealaltă…
Bunica o întrerupse:
-Fetița mea! Ceea ce vedeai tu de acolo de jos era aceeași broderie. Dar de unde priveai tu nu puteai să vezi partea asta care este terminată. Dar de aici de sus se vede altfel și de fapt aceasta este fața cea adevărată. Nu contează ce se vede de jos ci numai ceea ce rămâne în final.
Când a crescut mare și a trebuit să treacă prin situații delicate, fetița, acum o persoană în toată firea a zis” Doamne, de ce se întâmplă toate aceste lucruri? Eu nu mai înțeleg nimic!
Și atunci a auzit un glas care i-a spus:
-De acolo de jos tu nu poți înțelege modul în care Eu îți brodez cursul vieții așa cum e mai bine pentru tine. Dar dacă vei avea răbdare să înțelegi lucrurile și credință în mine atunci când vei fi cu mine aici sus vei vedea că totul merge spre binele tău și nimic nu se face la întâmplare. Și după aceea nimic nu ne mai poate împiedica să fim împreună.
