Odată, într-un atelier de tâmplărie și dis-de-dimineață uneltele prezente acolo s-au adunat pentru a-și alege un conducător. În deschiderea ședinței s-a dat cuvântul celor prezenți pentru a putea da glas eventualelor obiecții. Prima care a luat cuvântul a fost pila care a zis:
– Propun ca de pe lista eventualilor candidați să scoatem ciocanul. Este tare de cap si lovește cu mult prea multă putere. Nu ne trebuie un așa conducător !
Cel de-al doilea care a vorbit a fost metrul:
-Si eu am ceva de zis. Propun în fata întregii adunări ca nici candidatura pilei sa nu fie luată în considerație. Este atât de aspră încât nu merită nici ea o funcție de conducere !
-Stați că nu s-a terminat, se auzi vocea fierăstrăului. Nici menghina nu este lipsita de defecte. Se învârte mereu in jurul aceluiași punct și nu are deloc voință pentru a învăța ceva nou. Hotărât, nu !
-„Cine vorbește „ – comentă ciocanul ! Nu uita că ai dinții atât de ascuțiți încât nici nu știi cât de ușor poți răni pe cineva .Fără fierăstrău !
-Are dreptate, zise și menghina. Dar nici metrul nu este bun de nimic.Este așa de fix și de îngust la minte . Sa rămână acolo unde este !
Și astfel cearta ar fi putut continua la infinit dacă în atelier nu ar fi intrat tâmplarul. S-a schimbat repede în hainele de lucru si apoi a pus pe bancul de lucru o bucată de lemn .Cu metrul într-o mână și cu fierăstrăul în cealaltă a tăiat lemnul in două .L-a prins apoi în menghină și cu pila a netezit toate asperitățile până când totul a devenit neted. In final, după ce a prelucrat totul a luat ciocanul și bătând bucățile în cuie a terminat de făcut fereastra.
Când ziua de munca s-a terminat, atmosfera din atelier era alta. Uneltele, mulțumite de lucrul făcut gândeau acum diferit . Cea care a luat cuvântul a fost dalta :
-Se spune și despre mine că am gura cam ascuțita. Este adevărat acest lucru dar atunci când sunt în mâna tâmplarului eu pot să-mi fac treaba și să finisez bine lemnul .Si am văzut că și fierăstrăul merge bine când este ascuțit. Iar dacă menghina se mișcă în jurul aceluiași punct o face pentru a uni piesele. Ce ne-am face dacă metrul nu ar fi atât de exact și ciocanul nu ar bate cu putere cuiele și dacă totul ar rămâne neregulat fără intervenția pilei ?
Tăcerea care s-a lăsat a arătat că dalta avea dreptate. Rușinate, uneltele au înțeles că, de fapt, au valoare numai atunci când se lasă folosite de mâna tâmplarului pentru ca împreuna să înfăptuiască ceea ce niciodată nu ar fi fost în stare singure.
Aplicație: Numai atunci când ne lăsăm folosiți de mâna Creatorului nostru putem fi ajunge la împlinire !!
