Saul, cel dintai rege al lui Israel
Din semintia cea mai ne-nsemnata
Si de curand lovita de razboi,
Un tanar `nalt, curat si fara pata
Lupta cu pamantestile nevoi.
Neobosit pe calea ascultarii,
Tot cautand magarii rataciti,
Gasi uleiul binecuvantarii,
Duh nou si tron pentru israeliti.
Chiar daca Israel a necinstit
Pe Domnul,cautand un imparat,
EL nu i-a parasit !..Desi jignit,
In providenta Sa i-a ascultat.
Le-a dat pe Saul, cel smerit, ascuns,
Ce-atat de mic era in ochii sai!
Cu suflet nobil si cu zel nespus,
El i-a scapat de amonitii rai!
O, daca Saul ramanea smerit,
Cinstind porunca, nu parerea sa !
Dar, la-ncercare, el a indraznit,
S-aduca jertfa, ce nu se cadea!
Apoi, manjit de-a sa nepocainta
A poruncit un post necugetat,
Crezand ca Domnul va schimba sentinta,
Lasandu-Se, prin post, induplecat !
Fanatic, el lipsi pe toti de mierea,
Pe care-o pregatise Dumnezeu.
Dar, printul Ionatan primi puterea
Credintei, izbavind poporul sau.
