Imparatul Saul
Saul, primul imparat
Al poporului ales,
Mic in ochii sai,curat
Si dorind real progres,
Dupa-al Domnului Cuvant,
Da porunca-n toata tara,
Sa dispara vrajitorii,
Slujitorii lui Satana.
O, de ar fi ascultat
Pan` la capat de Hristos!…
Dar… a apostaziat,
De impotrivire ros.
Caci neascultarea este
Vinovata ca ghicirea.
Ba chiar ca idolatria
E si azi impotrivirea !
Pas cu pas s-a-ndepartat
De porunca Celui Sfant.
De dusmani e atacat;
Samuel e in mormant!
Saul a-ntrebat pe Domnul,
Dar EL nu i-a mai raspuns
Si atunci, la vrajitoarea
Din En-Dor, el a recurs.
Prin ea, Satan ii rosteste,
Luand chipul lui Samuel,
Ca-n razboi cu filistenii,
Cei trei fii ai sai si el
Vor muri a doua zi !…
Saul lesina`-ngrozit…
Cum putea el crede,oare,
Samuel, ca i-a vorbit?!
Mortii nu mai stiu nimic,
Dar prin falsele-i minuni
Satan ni-este inamic
Si-azi,cum fost-a din strabuni.
Trista-a fost si dureroasa
Moartea-acestui imparat,
Cand putea,victorioasa,
Viata sa o fi-ncheiat!
Lectia-i pentru fiecare :
Pe al nostru Domn iubit,
Credinciosi, in ascultare,
Sa-L urmam pan` la sfarsit !
