DRAGOSTE ȘI BUNĂ‚TATE
(David și Mefiboșet)
David și cu Ionatan
Și-au jurat, prin legământ,
Re-nnoit din an în an,
Dragoste pân` la mormânt.
Admirăm prietenia
Devotată-a celor doi,
Pildă pentru părtășia
Dintre Dumnezeu și noi.
Însă Ionatan, în luptă,
Cade pradă morții reci.
David plânsul și-l înneacă
Pe-a durerilor poteci.
Dar iubirea-i n-are moarte,
Ci întinde curcubeu
Pân` la Lodebar, departe,
La Mefiboșet, mereu,
Și al bunului prieten,
Fiu olog, este adus.
El, cu regele la masă,
`N loc de cinste este pus.
David nu se mulțumește
Doar cu-atât, ci, pentru el,
Dă porunci și împlinește
Tot ce-i necesar, fidel.
Bunătate, perlă rară,
Unde azi te pot găsi?!
Fie-mi inima comoară,
Din ea să pot dărui
Tuturor iubirea mea,
Izvorând din Dumnezeu;
Bun, ca El, de-a-pururea
Să pot fi, de azi, și eu!
Magdalena Toma
