FAÅ¢Ă‚ ÎN FAÅ¢Ă‚
Doamne, Doamne, m-aș tot duce,
Să nu văd privirea-Å¢i dulce,
Dar n-am unde să m-ascund,
Și mi-e milă să Te las
În acest din urmă ceas,
Și mi-e teamă ca să spun,
Că Å¢i-am fost prieten bun.
Doamne, oare nu se poate
Să Te uiți în altă parte?
Mi se frânge pieptu-n două.
Doamne, Doamne, nu mai pot
Lacrimi din adânc să scot.
Eu să fiu un trădător?
Doamne, Doamne, simt că mor!
Iartă-mă, dacă mai poți!
Sunt un trăgător la sorți;
Mi-a căzut cămașa Ta
Doamne, și n-o pot purta.
Doamne, iar Te uiți la mine
Și nu pot să Te privesc.
Doamne, Doamne, Tu știi totul
Și Tu ătii cât Te iubesc!
Emil Mocanu Alangelei, colecția „Hristos vine”, Editura Graphe, 2007
